Löydetty 5728 Tulokset: Pentru

  • El i-a pus numele Nóe, zicând: „Acesta ne va mângâia de lucrarea şi truda mâinilor noastre pentru pământul pe care l-a blestemat Domnul”. (Cartea Genezei 5, 29)

  • Din toate vieţuitoarele, din toate făpturile, să iei câte două în arcă pentru ca să rămână în viaţă împreună cu tine; să fie parte bărbătească şi parte femeiască. (Cartea Genezei 6, 19)

  • Domnul i-a spus lui Nóe: „Intră [în arcă], tu şi toată casa ta, pentru că am văzut că, din generaţia aceasta, tu eşti drept înaintea mea. (Cartea Genezei 7, 1)

  • Tot ce se mişcă şi are viaţă va fi pentru hrana voastră; vi le dau pe toate cum v-am dat şi iarba verde. (Cartea Genezei 9, 3)

  • Dumnezeu a zis: „Acesta este semnul alianței, pe care îl pun între mine şi voi şi orice suflet viu care este cu voi, pentru [toate] generaţiile, pentru totdeauna. (Cartea Genezei 9, 12)

  • De aceea i s-a dat numele de Babél, pentru că acolo Domnul a încurcat vorbirea de pe întregul pământ şi de acolo Domnul i-a împrăştiat pe faţa întregului pământ. (Cartea Genezei 11, 9)

  • Ţinutul acela nu era în stare să-i țină ca să locuiască împreună, pentru că averile lor erau mari şi nu puteau să locuiască împreună. (Cartea Genezei 13, 6)

  • Regele Sodómei i-a zis lui Abrám: „Dă-mi oamenii şi ia averea pentru tine!”. (Cartea Genezei 14, 21)

  • Îngerul Domnului i-a zis: „Iată, tu ai zămislit şi vei naşte un fiu! Îi vei pune numele Ismaél, pentru că Domnul te-a ascultat în umilirea ta. (Cartea Genezei 16, 11)

  • Voi pune alianța mea între mine şi tine şi sămânţa ta după tine, din neam în neam: o alianță veșnică. Eu voi fi Dumnezeu pentru tine şi pentru descendenţa ta după tine. (Cartea Genezei 17, 7)

  • Vă voi da ţie şi descendenţei tale după tine o ţară în care să locuieşti ca străin, toată ţara Canaán ca stăpânire veşnică. Eu voi fi pentru ei Dumnezeu”. (Cartea Genezei 17, 8)

  • Dumnezeu i-a vorbit lui Abrahám: „Pe Sarái, soţia ta, nu o vei mai numi cu numele Sarái, pentru că numele ei va fi Sára. (Cartea Genezei 17, 15)


“Dirás tu o mais belo dos credos quando houver noite em redor de ti, na hora do sacrifício, na dor, no supremo esforço duma vontade inquebrantável para o bem. Este credo é como um relâmpago que rasga a escuridão de teu espírito e no seu brilho te eleva a Deus”. São Padre Pio de Pietrelcina