Löydetty 372 Tulokset: Saul

  • Samlá a murit şi în locul lui a fost rege Saul din Rehobót-ha-Náhar. (Cartea Genezei 36, 37)

  • Saul a murit şi în locul lui a fost rege Báal-Hanán, fiul lui Acbór. (Cartea Genezei 36, 38)

  • Fiii lui Simeón: Iemuél, Iamín, Ohád, Iachín, Ţóhar şi Saul, fiul canaaneéncei. (Cartea Genezei 46, 10)

  • Fiii lui Simeón: Iemuél, Iamín, Ohád, Iachín, Ţohár şi Saul, fiul canaaneéncei. Acestea sunt familiile lui Simeón. (Cartea Exodului 6, 15)

  • din Zérah, familia lui Zérah; din Saul, familia lui Saul. (Cartea Numerilor 26, 13)

  • El avea un fiu cu numele Saul, tânăr şi frumos, mai frumos decât oricare dintre fiii lui Israél. De la umeri în sus, era mai înalt decât tot poporul. (Cartea întâi a lui Samuél 9, 2)

  • Odată, măgăriţele lui Chiş, tatăl lui Saul, s-au rătăcit. Chiş i-a zis lui Saul, fiul său: „Ia cu tine pe unul dintre slujitori, ridică-te şi mergi să cauţi măgăriţele!”. (Cartea întâi a lui Samuél 9, 3)

  • Saul a trecut prin muntele lui Efraím şi a străbătut ţinutul Şalişá, dar nu le-a găsit; au trecut prin ţinutul Şaalím, dar nu erau [acolo]; au străbătut ţara lui Beniamín, dar nu le-au găsit. (Cartea întâi a lui Samuél 9, 4)

  • Când au ajuns în ţinutul Ţuf, Saul i-a zis slujitorului care era cu el: „Hai să ne întoarcem, ca nu cumva tatăl meu, încetând [să se mai gândească] la măgăriţe, să fie îngrijorat pentru noi!”. (Cartea întâi a lui Samuél 9, 5)

  • Saul i-a zis slujitorului său: „Iată, mergem, dar ce-i ducem omului? Căci pâinea din desaga noastră s-a terminat; nu avem niciun dar să-i ducem omului lui Dumnezeu. Ce avem?”. (Cartea întâi a lui Samuél 9, 7)

  • Slujitorul i-a răspuns lui Saul: „Iată, am la mine un sfert de síclu de argint; îl voi da omului lui Dumnezeu, iar el ne va arăta drumul. (Cartea întâi a lui Samuél 9, 8)

  • Saul i-a zis slujitorului său: „Bine zici! Să mergem!”. Şi s-au dus în cetatea unde era omul lui Dumnezeu. (Cartea întâi a lui Samuél 9, 10)


“Queira o dulcíssimo Jesus conservar-nos na Sua graça e dar-nos a felicidade de sermos admitidos, quando Ele quiser, no eterno convívio…” São Padre Pio de Pietrelcina