Löydetty 106 Tulokset: focul
locuinţa morţilor, sânul steril, pământul care nu se satură de apă şi focul care nu zice: „E de ajuns!”. (Cartea Proverbelor 30, 16)
Când cei nelegiuiţi erau exterminaţi, ea l-a mântuit pe cel drept ce fugea de focul care cobora peste cele cinci cetăţi. (Cartea Înţelepciunii 10, 6)
Însă sau focul, sau vântul, sau aerul rapid, sau ciclul stelelor, sau apa violentă, sau strălucirea cerului – dominatori ai lumii – i-au considerat ca dumnezei. (Cartea Înţelepciunii 13, 2)
Paradoxal, în apa în care se sting toate, focul avea o putere mai mare, căci universul este apărătorul celor drepţi. (Cartea Înţelepciunii 16, 17)
Zăpada şi gheaţa suportau focul, şi nu se topeau, ca să se cunoască [faptul] că focul care ardea în grindină şi străfulgera în ploi consuma roadele duşmanilor. (Cartea Înţelepciunii 16, 22)
Focul îşi întărea propria putere în apă şi apa îşi uita firea de a stinge. (Cartea Înţelepciunii 19, 20)
Apa stinge focul care arde şi fapta bună ispăşeşte păcatele. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 3, 30)
Umileşte-ţi foarte mult sufletul, căci pedeapsa celui nelegiuit sunt focul şi viermele. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 7, 17)
Nu te certa cu omul vorbăreţ, ca nu cumva să îngrămăndeşti lemne pe focul lui! (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 8, 3)
Întoarce-ţi ochiul de la femeia arătoasă şi nu-ţi fixa privirea asupra frumuseţii străine! Pentru frumuseţea femeii, mulţi au rătăcit şi prietenia cu aceasta i-a ars ca focul. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 9, 8)
El a pus alături de tine focul şi apa, spre care, dacă vei voi, îţi vei întinde mâna. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 15, 16)
Focul se aprinde în adunarea păcătoşilor şi mânia ia foc în neamul neascultător. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 16, 6)