Löydetty 2386 Tulokset: l-a

  • Atunci îngerul Domnului l-a strigat din ceruri şi a zis: „Abrahám, Abrahám!”. El a spus: „Iată-mă!”. (Cartea Genezei 22, 11)

  • Şi i-a zis: „Să nu-ţi ridici mâna asupra tânărului şi să nu-i faci niciun rău, căci acum ştiu că te temi de Dumnezeu şi nu l-ai cruţat pe unicul tău fiu pentru mine!”. (Cartea Genezei 22, 12)

  • Abrahám și-a ridicat ochii, a privit şi, iată, un berbec era în spatele lui prins cu coarnele într-un tufiş! Abrahám s-a dus, a luat berbecul şi l-a adus ca ardere de tot în locul fiului său. (Cartea Genezei 22, 13)

  • Îngerul Domnului l-a chemat din cer a doua oară pe Abrahám (Cartea Genezei 22, 15)

  • şi a zis: „Mă jur pe mine însumi – oracolul Domnului – pentru că ai făcut lucrul acesta şi nu l-ai cruţat pe unicul tău fiu, (Cartea Genezei 22, 16)

  • Abrahám l-a ascultat pe Efrón. Abrahám i-a cântărit lui Efrón argintul despre care vorbise în [auzul] urechilor fiilor lui Het: patru sute de sícli din argint, după greutatea care trece printre negustori. (Cartea Genezei 23, 16)

  • Ea i-a răspuns: „Eu sunt fiica lui Betuél, fiul pe care Mílca i l-a născut lui Nahór”. (Cartea Genezei 24, 24)

  • Atunci omul s-a plecat şi l-a adorat pe Domnul (Cartea Genezei 24, 26)

  • Domnul l-a binecuvântat mult pe stăpânul meu şi el a devenit mare. I-a dat turme și cirezi, argint şi aur, servitori şi servitoare, cămile şi măgari. (Cartea Genezei 24, 35)

  • Şi am întrebat-o şi am zis: «A cui fiică eşti?». Ea a răspuns: «Sunt fata lui Betuél, fiul lui Nahór pe care i l-a născut Mílca». I-am pus inelul în nas şi brăţările la mâini. (Cartea Genezei 24, 47)

  • Apoi m-am plecat şi l-am adorat pe Domnul. Şi l-am binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul stăpânului meu, Abrahám, care m-a călăuzit pe drumul sigur ca s-o iau pe fiica fratelui stăpânului meu pentru fiul lui. (Cartea Genezei 24, 48)

  • Rebéca şi-a ridicat ochii şi l-a văzut pe Isáac. S-a coborât de pe cămilă (Cartea Genezei 24, 64)


“Procuremos servir ao Senhor com todo o coração e com toda a vontade. Ele nos dará sempre mais do que merecemos.” São Padre Pio de Pietrelcina