Löydetty 840 Tulokset: luat

  • Domnul Dumnezeu l-a luat pe om şi l-a pus în grădina Édenului ca să o lucreze şi să o păzească. (Cartea Genezei 2, 15)

  • Şi Domnul Dumnezeu a făcut să cadă un somn adânc asupra omului şi el a adormit. Şi a luat una din coastele sale şi a închis locul ei cu carne. (Cartea Genezei 2, 21)

  • Şi femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut ochilor şi că pomul era de dorit, ca unul care dă înţelepciune şi a luat din rodul lui şi a mâncat şi a dat şi bărbatului care era cu ea şi a mâncat şi el. (Cartea Genezei 3, 6)

  • În sudoarea frunţii tale vei mânca pâine până te vei întoarce în pământul din care ai fost luat. Pentru că pământ eşti şi în pământ te vei întoarce”. (Cartea Genezei 3, 19)

  • Domnul Dumnezeu l-a trimis din grădina Édenului ca să lucreze pământul din care a fost luat. (Cartea Genezei 3, 23)

  • Lámeh şi-a luat două soţii: numele celei dintâi era Adá şi numele celei de-a doua era Ţilá. (Cartea Genezei 4, 19)

  • Enóh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu a mai fost [văzut], pentru că l-a luat Dumnezeu. (Cartea Genezei 5, 24)

  • fiii lui Dumnezeu au văzut că fiicele oamenilor erau frumoase; şi-au luat de soţii dintre toate cele pe care le-au ales. (Cartea Genezei 6, 2)

  • Porumbelul n-a găsit [niciun loc] unde să-şi pună piciorul şi s-a întors la el în arcă, fiindcă pe faţa întregului pământ mai era încă apă. [Nóe] şi-a întins mâna, l-a luat şi l-a adus la el în arcă. (Cartea Genezei 8, 9)

  • Nóe a zidit un altar Domnului. A luat din toate animalele curate şi din toate păsările curate şi le-a adus arderi de tot pe altar. (Cartea Genezei 8, 20)

  • Sem şi Iafét au luat mantaua, au pus-o pe umerii amândurora, au intrat cu spatele şi au acoperit goliciunea tatălui lor. Feţele le erau întoarse şi n-au văzut goliciunea tatălui lor. (Cartea Genezei 9, 23)

  • Abrám şi Nahór şi-au luat soţii. Numele soţiei lui Abrám era Sarái, iar numele soţiei lui Nahór era Mílca, fiica lui Harán, tatăl Mílcăi şi al Iscăi. (Cartea Genezei 11, 29)


“A pessoa que nunca medita é como alguém que nunca se olha no espelho e, assim, não se cuida e sai desarrumada. A pessoa que medita e dirige seus pensamentos a Deus, que é o espelho de sua alma, procura conhecer seus defeitos, tenta corrigi-los, modera seus impulsos e põe em ordem sua consciência.” São Padre Pio de Pietrelcina