Apocalipsul sf. apostol Ioan, 22

4. Ei vor vedea faţa lui, iar numele său va fi pe frunţile lor.

Versets liés à Apocalipsul sf. apostol Ioan, 22:

Apocalipsa 22 se ocupă de sfârșitul istoriei umanității și a întoarcerii lui Isus Hristos. În acest capitol există o descriere a Noului Ierusalim, a orașului sfânt și a promisiunii vieții eterne pentru cei care îl urmează pe Dumnezeu. Pentru a găsi cinci versete legate de temele acestui capitol, putem căuta referințe despre întoarcerea lui Isus, a orașului sfânt și a vieții eterne. În continuare sunt versetele selectate în ordinea apropierii de temele Apocalipsei 22:

Matei 24:30: „Atunci semnul Fiului Omului va apărea în ceruri și toate națiunile pământului vor regreta și îl va vedea pe Fiul Omului care venea pe norii cerului cu putere și mare glorie”. În acest verset, Isus vorbește despre întoarcerea sa, care este o temă centrală în Apocalipsa 22.

Evrei 11:10: „Căci el a așteptat orașul care are fundamente, de la care arhitectul și ediția este Dumnezeu”. Acest verset vorbește despre orașul sfânt, care este descris în detaliu în Apocalipsa 22.

Ioan 3:16: „Căci Dumnezeu a iubit lumea în așa fel încât El i -a dat singurul său fiu născut, încât toți cei care cred în El nu vor pieri, ci vor avea viață eternă”. Acest verset vorbește despre promisiunea vieții eterne, care este menționată în Apocalipsa 22.

Matei 25:46: „Și ei vor merge la pedeapsa eternă, dar cei drepți la viața eternă”. Acest verset vorbește despre viața și pedeapsa eternă pentru cei care îl resping pe Dumnezeu.

1 Tesaloniceni 4:16-17: „Căci Domnul va coborî din cer cu mare strigăt, la vocea arhanghelului, la sunetul trompetei lui Dumnezeu, iar cei care au murit în Hristos vor fi înviați mai întâi. Atunci noi va fi viu va fi plin de ei împreună cu ei, în nori, pentru a -l întâlni pe Domnul în aer și așa vom fi pentru totdeauna cu Domnul. " Acest verset vorbește despre întoarcerea lui Isus și despre promisiunea vieții eterne pentru cei care îl urmăresc pe Dumnezeu, teme care sunt centrale pentru Apocalipsa 22.