1. (Mt 1,18-25) În zilele acelea, a venit un decret din partea lui Cézar Augúst ca să se facă recensământ pe tot pământul.

2. Acest recensământ a fost primul, pe când Quirínius era guvernator al Síriei.

3. Toţi mergeau să fie înscrişi, fiecare în cetatea sa.

4. Şi Iosíf a urcat din Galiléea, din cetatea Nazarét, către Iudéea, în cetatea lui Davíd, care se numeşte Betleém, întrucât era din casa şi din familia lui Davíd,

5. pentru a se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată.

6. Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca [Maria] să nască

7. şi l-a născut pe fiul ei, primul născut, l-a înfăşat şi l-a culcat în iesle, pentru că nu era loc de găzduire pentru ei.

8. În acelaşi ţinut erau unii păstori care trăiau pe câmp şi păzeau turmele pe timpul nopţii.

9. Şi le-a apărut un înger al Domnului şi gloria Domnului i-a învăluit în lumină, iar ei au fost cuprinşi de o mare spaimă.

10. Îngerul le-a spus: „Nu vă temeţi, căci, iată, vă vestesc o mare bucurie care va fi pentru tot poporul:

11. astăzi, în cetatea lui Davíd, vi s-a născut Mântuitorul care este Cristos Domnul.

12. Acesta este semnul: veţi găsi un copil înfăşat şi culcat în iesle”.

13. Dintr-odată, s-a unit cu îngerul o mulţime din oastea cerească, lăudându-l pe Dumnezeu şi spunând:

14. „Mărire în înaltul cerurilor lui Dumnezeu şi pe pământ pace oamenilor pe care el îi iubeşte!”.

15. Când îngerii au plecat de la ei spre cer, păstorii și-au spus unii către alţii: „Să mergem până la Betleém şi să vedem acest cuvânt care s-a făcut şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul!”.

16. Au plecat, deci, în grabă şi i-au găsit pe Maria, pe Iosíf şi copilul culcat în iesle.

17. După ce l-au văzut, au făcut cunoscut cuvântul care le fusese spus despre acest copil.

18. Toţi cei care auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori.

19. Maria însă păstra toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei.

20. Apoi păstorii s-au întors glorificându-l şi lăudându-l pe Dumnezeu pentru tot ce au auzit şi au văzut, după cum le-a fost spus.

21. Când s-au împlinit cele opt zile pentru circumciderea lui, i s-a pus numele Isus, aşa cum a fost numit de înger mai înainte de a fi fost zămislit.

22. Când s-au împlinit zilele purificării lor, după Legea lui Moise, l-au dus la Ierusalím ca să-l ofere Domnului,

23. după cum este scris în Legea Domnului: «Orice prim născut de parte bărbătească va fi numit sfânt pentru Domnul»

24. şi să aducă jertfă, după cum este spus în Legea Domnului: «o pereche de turturele sau doi pui de porumbel».

25. Şi iată că era la Ierusalím un om cu numele Simeón; acesta era un om drept şi evlavios care aştepta mângâierea lui Israél şi Duhul Sfânt era asupra lui.

26. Îi fusese revelat de Duhul Sfânt că nu va vedea moartea înainte de a-l vedea pe Cristosul Domnului.

27. A fost condus de Duhul Sfânt la templu, iar când părinţii l-au adus pe copilul Isus ca să facă după obiceiurile Legii cu privire la el,

28. l-a luat în braţe şi l-a binecuvântat pe Dumnezeu, spunând:

29. „Acum slobozeşte-l, pe slujitorul tău, Stăpâne, după cuvântul tău, în pace,

30. căci au văzut ochii mei mântuirea ta

31. pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor,

32. lumină spre luminarea neamurilor şi slava poporului tău, Israél!”.

33. Tatăl şi mama lui se mirau de cele spuse despre el.

34. Simeón i-a binecuvântat şi i-a spus Mariei, mama lui: „Iată, acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israél şi ca semn de contradicţie –

35. ca să se dezvăluie gândurile din multe inimi – iar o sabie va străpunge sufletul tău!”.

36. Era acolo şi Ána, profetesa, fiica lui Fanuél din tribul lui Aşér. Aceasta era mult înaintată în vârstă. După ce trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria ei,

37. era acum văduvă şi ajunsese la optzeci şi patru de ani. Ea nu părăsea templul, slujind zi şi noapte prin posturi şi rugăciuni.

38. Fiind prezentă şi ea, îl mărturisea pe Dumnezeu şi vorbea despre [copil] tuturor celor care aşteptau eliberarea Ierusalímului.

39. Când au împlinit toate după Legea Domnului, s-au întors în Galiléea, în cetatea lor, Nazarét.

40. Iar copilul creştea şi se întărea, plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era asupra lui.

41. Părinţii lui mergeau în fiecare an la Ierusalím de Sărbătoarea Paştelui.

42. Când avea el doisprezece ani, au urcat acolo după obiceiul sărbătorii.

43. Împlinindu-se acele zile, pe când se întorceau, copilul Isus a rămas în Ierusalím, dar părinţii lui nu ştiau.

44. Socotind însă că este cu grupul de pelerini, au mers cale de o zi şi-l căutau printre rude şi cunoscuţi.

45. Negăsindu-l, s-au întors la Ierusalím căutându-l.

46. După trei zile, l-au găsit în templu, stând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări.

47. Toţi cei care îl ascultau se mirau de înţelepciunea şi de răspunsurile lui.

48. Văzându-l, ei au rămas înmărmuriţi şi mama lui i-a spus: „Fiule, de ce ne-ai făcut aceasta? Iată, tatăl tău şi cu mine te-am căutat îngrijoraţi!”.

49. El însă le-a spus: „De ce m-aţi căutat? Nu ştiaţi că eu trebuie să fiu în casa Tatălui meu?”.

50. Însă ei n-au înţeles cuvântul pe care li-l spusese.

51. Apoi a coborât cu ei, a venit la Nazarét şi era supus lor. Iar mama lui păstra toate aceste cuvinte în inima ei.

52. Isus creştea în înţelepciune, statură şi har înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor.





“O Senhor sempre orienta e chama; mas não se quer segui-lo e responder-lhe, pois só se vê os próprios interesses. Às vezes, pelo fato de se ouvir sempre a Sua voz, ninguém mais se apercebe dela; mas o Senhor ilumina e chama. São os homens que se colocam na posição de não conseguir mais escutar.” São Padre Pio de Pietrelcina