Evanghelia după sf. Luca, 7

1. (Mt 8,5-13; In 4,43-54) Când a terminat de spus toate aceste cuvinte în auzul poporului, [Isus] a intrat în Cafárnaum.

2. Un centurion avea un servitor la care ţinea mult şi care, fiind bolnav, trăgea să moară.

3. Auzind despre Isus, a trimis la el pe unii bătrâni dintre iudei ca să-l roage să vină să-i salveze servitorul.

4. Ajungând la Isus, aceştia îl implorau, zicând: „Este vrednic să-i faci aceasta,

5. căci iubeşte neamul nostru, iar sinagoga el ne-a construit-o”.

6. Isus a mers cu ei şi nu era departe de casă când centurionul a trimis câţiva prieteni, spunându-i: „Doamne, nu te deranja, căci nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu!

7. De aceea nu m-am considerat vrednic să vin eu însumi la tine, dar spune un cuvânt şi servitorul meu va fi vindecat!

8. Căci deşi sunt un om supus autorităţii, am sub comanda mea soldaţi; şi spun unuia «Du-te!» şi se duce, iar altuia «Vino!» şi vine; şi servitorului meu «Fă aceasta!» şi face”.

9. Isus s-a mirat auzind aceasta şi întorcându-se către mulţimea care-l urma, a spus: „Vă spun că nici în Israél nu am găsit aşa o credinţă”.

10. Întorcându-se acasă, cei trimişi l-au găsit pe servitor sănătos.

11. Îndată după aceea s-a dus într-o cetate numită Náin. Mergeau împreună cu el discipolii şi o mare mulţime.

12. Când s-a apropiat de poarta cetăţii, iată că era dus la mormânt un mort, singurul fiu al mamei sale, şi aceasta era văduvă; şi multă lume din cetate era cu ea.

13. Când a văzut-o, Domnului i s-a făcut milă de ea şi i-a zis: „Nu plânge!”.

14. Apropiindu-se, a atins sicriul, iar cei care-l duceau s-au oprit. Şi a spus: „Tinere, îţi zic, scoală-te!”.

15. Mortul s-a ridicat şi a început să vorbească, iar el l-a dat mamei sale.

16. Pe toţi i-a cuprins teama şi-l glorificau pe Dumnezeu, zicând: „Un mare profet s-a ridicat printre noi” şi „Dumnezeu a vizitat poporul său”.

17. Vestea aceasta despre el s-a răspândit în toată Iudéea şi în toată împrejurimea.

18. (Mt 11,2-19) Discipolii i-au făcut cunoscute lui Ioan toate acestea. Ioan a chemat doi dintre discipolii săi

19. şi i-a trimis la Domnul, spunând: „Tu eşti cel care trebuie să vină sau să aşteptăm pe altul?”.

20. Când au ajuns la el, bărbaţii aceia i-au spus: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la tine, spunând: «Tu eşti acela care trebuie să vină sau să aşteptăm pe altul?»”.

21. În ceasul acela îi vindecase pe mulţi de boli, de suferinţe şi de duhuri rele, iar multor orbi le dăruise vederea.

22. Atunci, răspunzând, le-a zis: „Mergând, spuneţi-i lui Ioan ceea ce aţi văzut şi aţi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţaţi şi surzii aud, morţii învie, iar săracilor li se aduce vestea cea bună

23. şi fericit este cel care nu se scandalizează de mine!”.

24. Când au plecat trimişii lui Ioan, [Isus] a început să spună către mulţimi despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustiu? O trestie legănată de vânt?

25. Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce sunt îmbrăcaţi în haine scumpe şi trăiesc în desfătare sunt în [palate] regale!

26. Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Da, şi mai mult decât un profet.

27. Acesta este cel despre care s-a scris: «Iată, îl trimit pe îngerul meu înaintea feţei tale, care va pregăti calea înaintea ta!».

28. Căci eu vă spun: nimeni dintre cei născuţi din femeie nu este mai mare decât Ioan; însă cel mai mic în împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el.

29. Tot poporul care-l asculta şi vameşii l-au recunoscut pe Dumnezeu, botezându-se cu botezul lui Ioan.

30. Dar fariseii şi învăţaţii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu cu privire la ei, căci nu s-au lăsat botezaţi de el.

31. Aşadar, cu cine îi voi compara pe oamenii acestei generaţii? Cu cine se aseamănă?

32. Ei sunt asemenea copiilor care stau în piaţă şi strigă unii către alţii: «V-am cântat din fluier, şi n-aţi dansat, v-am cântat de jale, şi n-aţi plâns».

33. Căci a venit Ioan Botezătorul, care nu mănâncă pâine şi nu bea vin, iar voi spuneţi: «Are diavol».

34. A venit Fiul Omului, care mănâncă şi bea, iar voi spuneţi: «Iată un mâncăcios şi un băutor, prieten cu vameşii şi păcătoşii!».

35. Dar Înţelepciunea a fost recunoscută de către toţi fiii ei”.

36. Unul dintre farisei l-a invitat să mănânce la el. Intrând în casa fariseului, [Isus] s-a aşezat la masă.

37. Şi iată, era în cetate o femeie păcătoasă! Aflând că el era în casa fariseului, a adus [un vas] din alabastru [plin] cu miresme.

38. Plângând, stătea în spate, la picioarele lui [Isus]. A început să-i ude picioarele cu lacrimi, le ştergea cu părul capului ei, îi săruta picioarele şi le ungea cu miresme.

39. Văzând [aceasta], fariseul care îl chemase îşi spunea în sine: „Dacă acesta ar fi fost profet, ar fi ştiut cine şi ce fel de femeie este aceasta care îl atinge, căci este o păcătoasă”.

40. Răspunzând, Isus i-a zis: „Símon, am să-ţi spun ceva”. Iar el a zis: „Spune, Învăţătorule!”.

41. „Un creditor avea doi debitori. Unul îi datora cinci sute de dinári, iar celălalt cincizeci.

42. Neavând ei cum să dea înapoi, [stăpânul] i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult?”.

43. Răspunzând, Símon i-a zis: „Cred că cel căruia i s-a iertat mai mult”. El i-a zis: „Ai judecat corect”.

44. Atunci, întorcându-se către femeie, i-a spus lui Símon: „Vezi femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi tu nu mi-ai turnat apă pe picioare; ea, însă, mi-a udat picioarele cu lacrimi şi mi le-a şters cu părul ei.

45. Sărut nu mi-ai dat; ea, însă, de când a intrat, nu a încetat să-mi sărute picioarele.

46. Tu nu mi-ai uns capul cu untdelemn, ea însă mi-a uns picioarele cu miresme.

47. De aceea îţi spun: i s-au iertat păcatele ei cele multe, pentru că a iubit mult; însă cui i se iartă puţin, iubeşte puţin”.

48. Apoi a spus către ea: „Păcatele ţi-au fost iertate”.

49. Cei care erau cu el la masă au început să spună în sine: „Cine este acesta care iartă şi păcatele?”.

50. Însă el a zis femeii: „Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace!”.