Evanghelia după sf. Marcu, 9

1. Şi le zicea: „Adevăr vă spun că sunt unii dintre cei care stau aici care nu vor vedea moartea până când nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere”.

2. (Mt 17,1-13; Lc 9,28-36) După şase zile, Isus i-a luat pe Petru, pe Iacób şi pe Ioan, i-a dus deoparte, pe un munte înalt numai pe ei şi i s-a schimbat înfăţişarea înaintea lor.

3. Hainele lui au devenit strălucitoare, [atât de] albe cum niciun albitor de pe pământ nu le putea albi.

4. Atunci le-a apărut Ilíe împreună cu Moise şi vorbeau cu Isus.

5. Petru, luând cuvântul, i-a spus lui Isus: „Învăţătorule, e bine că suntem aici; să facem trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilíe!”.

6. De fapt, nu ştia ce să spună, căci îi cuprinsese frica.

7. Apoi a venit un nor care i-a învăluit în umbră şi din nor a fost un glas: „Acesta este Fiul meu cel iubit, ascultaţi de el!”.

8. Dintr-o dată, privind în jurul lor, n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus singur cu ei.

9. În timp ce coborau de pe munte, [Isus] le-a poruncit să nu povestească nimănui cele ce au văzut, decât atunci când Fiul Omului va fi înviat din morţi.

10. Ei au păstrat lucrul [acesta] pentru ei, întrebându-se ce înseamnă „a învia din morţi”.

11. Şi îl întrebau, spunând: „De ce spun cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilíe?”.

12. El le-a zis: „Într-adevăr, întâi va veni Ilíe şi va restabili toate. Dar cum de este scris despre Fiul Omului că va suferi multe şi va fi dispreţuit?

13. Însă eu vă spun că Ilíe a şi venit şi au făcut cu el ceea ce au vrut, aşa cum este scris despre el”.

14. (Mt 17,14-21; Lc 9,37-43) Venind la discipoli, a văzut o mare mulţime în jurul lor şi cărturari care discutau cu ei.

15. Îndată ce mulţimea l-a văzut, a rămas uimită şi a alergat să-l întâmpine.

16. Iar el i-a întrebat: „Despre ce discutaţi cu ei?”.

17. Atunci, unul din mulţime i-a răspuns: „Învăţătorule, l-am adus la tine pe fiul meu care are un duh mut.

18. Ori de câte ori îl ia în stăpânire, îl trânteşte la pământ, iar el face spume, scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Le-am spus discipolilor tăi să-l alunge, dar nu au putut”.

19. Atunci el le-a răspuns: „O, generaţie necredinciosă! Până când voi mai fi cu voi? Până când vă voi mai suporta? Aduceţi-l la mine!”.

20. L-au adus la el şi, când duhul l-a văzut, îndată l-a scuturat [pe tânăr] şi, căzând la pământ, se zvârcolea, făcând spume.

21. [Isus] l-a întrebat pe tatăl lui: „Cât timp este de când i se întâmplă aceasta?”. El i-a zis: „Din copilărie.

22. De multe ori l-a aruncat chiar şi în foc şi în apă ca să-l facă să piară. Însă, dacă poţi, îndură-te de noi şi ajută-ne!”.

23. Isus i-a spus: „«Dacă poţi?». Toate sunt posibile pentru cel care crede”.

24. Tatăl copilului, strigând, a spus îndată: „Cred. Vino în ajutorul necredinţei mele!”.

25. Văzând Isus că se adună mulţimea, i-a poruncit cu asprime duhului necurat, spunându-i: „Duh mut şi surd, eu îţi poruncesc: ieşi din el şi să nu mai intri niciodată în el!”.

26. Strigând şi scuturându-l puternic, [duhul necurat] a ieşit, iar el a devenit ca un mort, încât mulţi spuneau că a murit.

27. Însă Isus, prinzându-l de mână, l-a ridicat, iar el a stat în picioare.

28. Apoi, intrând în casă, discipolii l-au întrebat aparte: „De ce noi nu am putut să-l scoatem?”.

29. El le-a spus: „Acest soi [de diavol] nu poate fi scos cu nimic în afară de rugăciune”.

30. (Mt 17,22-23; Lc 9,43-45) Plecând de acolo, [Isus] străbătea Galiléea şi nu voia ca cineva să ştie,

31. căci îi învăţa pe discipolii săi şi le spunea: „Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor şi îl vor ucide, iar după ce îl vor ucide, a treia zi va învia”.

32. Ei, însă, nu înţelegeau cuvântul şi se temeau să-l întrebe.

33. (Mt 18,1-5; Lc 9,46-48) Au venit la Cafárnaum şi, când erau în casă, i-a întrebat: „Despre ce aţi discutat pe drum?”.

34. Însă ei tăceau, căci pe drum discutaseră unii cu alţii despre cine este mai mare.

35. Aşezându-se, s-a adresat celor doisprezece şi le-a spus: „Dacă cineva vrea să fie primul, să fie ultimul dintre toţi şi slujitorul tuturor!”.

36. Şi, luând un copilaş, l-a aşezat în mijlocul lor, apoi, luându-l în braţe, le-a spus:

37. „Oricine primeşte un astfel de copilaş în numele meu pe mine mă primeşte; iar cine mă primeşte pe mine, nu pe mine mă primeşte, ci pe acela care m-a trimis”.

38. (Lc 9,49-50) Ioan i-a zis: „Învăţătorule, am văzut pe unul care scotea diavoli în numele tău şi i-am interzis, pentru că nu ne urmează”.

39. Dar Isus i-a spus: „Nu-l opriţi; căci nimeni care face o minune în numele meu nu poate îndată să mă vorbească de rău,

40. pentru că cine nu este împotriva noastră este pentru noi.

41. Oricine vă va da să beţi un pahar cu apă în numele meu, pentru că sunteţi ai lui Cristos, adevăr vă spun, nu-şi va pierde răsplata!

42. (Mt 18,6-9; Lc 17,1-2) Oricine scandalizează pe unul dintre aceştia mai mici care cred în mine, ar fi [mai] bine pentru el dacă i s-ar lega de gât o piatră de moară trasă de măgar şi ar fi aruncat în mare.

43. Dacă mâna ta te scandalizează, taie-o! Este [mai] bine pentru tine să intri ciung în viaţă decât, având amândouă mâinile, să mergi în Gheénă, în focul care nu se stinge.

44. a În multe manuscrise sunt incluse v.

44. şi 46: „unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge”, care sunt o adaptare după

45. Şi dacă piciorul tău te scandalizează, taie-l! Este [mai] bine pentru tine să intri şchiop în viaţă decât, având amândouă picioarele, să fii aruncat în Gheénă. 46.

47. Iar dacă ochiul tău te scandalizează, scoate-l! Este [mai] bine pentru tine să intri în împărăţia lui Dumnezeu cu un singur ochi decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în Gheenă,

48. unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.

49. Căci fiecare va fi sărat cu foc.

50. Sarea este bună. Însă dacă sarea devine nesărată, cum îi veţi reface gustul? Să aveţi sare în voi şi să trăiţi în pace unii cu alţii!”.