Trouvé 24 Résultats pour: Noémi

  • Numele omului era Elimélec, numele soţiei sale era Noémi, iar numele celor doi fii erau Mahlón şi Chilión. Erau din Efráta, din Betleémul lui Iúda. Au ajuns în câmpia Moábului şi au locuit acolo. (Cartea lui Rut 1, 2)

  • Elimélec, soţul lui Noémi, a murit şi ea a rămas cu cei doi fii ai ei. (Cartea lui Rut 1, 3)

  • Au murit şi cei doi, Mahlón şi Chilión, şi Noémi a rămas fără cei doi fii ai ei şi fără soţ. (Cartea lui Rut 1, 5)

  • Noémi le-a zis celor două nurori ale ei: „Mergeţi şi întoarceţi-vă fiecare la casa mamei ei! Domnul să aibă îndurare de voi aşa cum voi aţi avut îndurare faţă de cei care au murit şi faţă de mine! (Cartea lui Rut 1, 8)

  • Noémi le-a zis: „Întoarceţi-vă, fiicele mele! Pentru ce să veniţi voi cu mine? Mai am eu oare fii în sânul meu ca să poată deveni soţii voştri? (Cartea lui Rut 1, 11)

  • [Noémi] a zis [către Rut]: „Iată, cumnata ta s-a întors la poporul ei şi la dumnezeii ei; întoarce-te şi tu după cumnata ta!”. (Cartea lui Rut 1, 15)

  • Când [Noémi] a văzut că era hotărâtă să meargă cu ea, a încetat să-i mai vorbească. (Cartea lui Rut 1, 18)

  • Au mers amândouă până când au ajuns la Betleém. Când au intrat în Betleém, toată cetatea s-a pus în mişcare din cauza lor, iar [femeile] ziceau: „Aceasta este Noémi!”. (Cartea lui Rut 1, 19)

  • Ea le-a zis: „Nu-mi mai ziceţi Noémi, ci spuneţi-mi Mara, căci Cel Atotputernic m-a amărât foarte mult. (Cartea lui Rut 1, 20)

  • Când am plecat eram în belşug şi Domnul mă aduce înapoi cu [mâinile] goale. De ce să-mi mai ziceţi Noémi când Domnul s-a declarat împotriva mea şi Cel Atotputernic mi-a făcut rău?”. (Cartea lui Rut 1, 21)

  • Noémi şi Rut din Moáb, nora sa, s-au întors împreună din câmpiile Moábului. Ele au venit la Betleém când se începea seceratul orzului. (Cartea lui Rut 1, 22)

  • Noémi avea o rudă după soţ. Acesta era un om puternic şi bogat din familia lui Elimélec. Numele lui era Bóoz. (Cartea lui Rut 2, 1)


“Que Jesus reine sempre soberano no seu coração e o faça cada vez mais digno de seus divinos dons.” São Padre Pio de Pietrelcina