Trouvé 93 Résultats pour: avem
Poporul, tot Israélul – pentru că regele nu i-a ascultat – i-a răspuns regelui: „Ce parte avem noi cu Davíd? Nu avem moştenire cu fiul lui Iése! Fiecare la corturile sale, Israél! Acum, vezi-ţi de casa ta, Davíd!”. Şi tot Israélul a plecat la corturile sale. (Cartea a doua a Cronicilor 10, 16)
Dumnezeul nostru, oare nu vei face judecată împotriva lor? Căci noi nu avem putere înaintea acestei mari mulţimi care vine împotriva noastră. Noi nu ştim ce să facem, iar ochii noştri sunt [îndreptaţi] spre tine!”. (Cartea a doua a Cronicilor 20, 12)
Le-au zis: „Nu-i aduceţi pe captivi! Căci, la vinovăţia pe care o avem faţă de Domnul, voi mai adăugaţi la păcatele noastre şi la vinovăţiile noastre. Vina noastră este mare şi mânia aprinsă [a Domnului] este asupra lui Israél”. (Cartea a doua a Cronicilor 28, 13)
Când a intrat la mine, iedul a început să zbiere. Eu am chemat-o şi i-am spus: „De unde este iedul? Nu cumva a fost furat? Dă-l înapoi stăpânilor pentru că nu avem voie să mâncăm nimic furat!”. (Cartea lui Tobía 2, 13)
Acum nu avem ajutor, ci Dumnezeu ne-a vândut în mâinile lor ca să zacem înaintea lor de sete şi de mizerie mare. (Cartea Iudítei 7, 25)
Scrisorile au fost trimise prin alergători în toate provinciile regelui, ca să-i distrugă, să-i ucidă şi să-i nimicească pe toţi iudeii – tineri şi bătrâni, prunci şi femei, în aceeaşi zi – în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică luna Adár, şi să le prădeze bunurile. (13a) În copia scrisorii regelui cel mare către toţi cei care [locuiau] din India şi până în Etiópia, către guvernatorii celor o sută douăzeci şi şapte de provincii, către căpetenii şi către supuşii lor, scria aşa: 1 (13b) „Fiind [noi] la conducerea multor naţiuni şi având stăpânire asupra întregii lumi, nu din orgoliul puterii, ci conducând întotdeauna cu măsură şi cu delicateţe, am dorit să facem întotdeauna liniştită viaţa supuşilor, să asigurăm o domnie stabilă şi liniştită, uşor de străbătut până la marginile [ei] şi statornicind pacea de toţi dorită. 1 (13c) Când [noi] i-am întrebat pe consilieri cum am putea duce aceasta la îndeplinire, Amán, care este renumit la noi prin înţelepciune şi se bucură neclintit de bunăvoinţa [noastră] şi care a dovedit deplină fidelitate, pentru care a primit onoarea de a fi al doilea după rege, 1 (13d) ne-a arătat că printre toate triburile lumii s-a amestecat un popor duşman, potrivnic legilor tuturor popoarelor, care nu ţine cont niciodată de poruncile regelui ca să nu se poată stabili stăpânirea noastră fără cusur. (13e) Aflând că numai acest popor se împotriveşte oricărui om, că duce un fel de viaţă străină de legi şi, încălcând mereu legile noastre, face cele mai mari rele ca domnia noastră să nu ajungă să fie stabilă, 1 (13f) am poruncit cele indicate vouă în scrisorile lui Amán, care este pus de noi peste lucruri şi ca un al doilea tată al nostru, ca să-i nimiciţi de tot, femei şi copii, prin sabie ostilă, fără milă şi ezitare, în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică în luna Adár, a acestui an. 1 (13g) Ca astfel, aceşti oameni duşmani astăzi ca şi în trecut, fiind într-o singură zi aruncaţi în iad, să nu ne mai împiedice în viitor să avem un timp de stabilitate şi de linişte până la sfârşit”. (Cartea Estérei 4, 13)
[toate acestea] într-o singură zi, în toate provinciile regelui Artaxérxes, în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică luna Adár. (12a) Aceasta este copia scrisorii care a fost scrisă: (12b) „Artaxérxes, regele cel mare, celor din India până în Etiópia, celor o sută douăzeci şi şapte de provincii, guvernatorilor şi celor ce ne sunt fideli, sănătate! (12c) Mulţi care au primit adesea cinstiri din îmbelşugata bunătate a binefăcătorilor au râvnit la mai mult şi caută numai să le facă rău supuşilor; nefiind capabili să poarte ceea ce trebuia să-i mulţumească, au plănuit să se ridice împotriva binefăcătorilor lor. 12d Nu se mulţumesc să dispreţuiască recunoştinţa oamenilor, ci au devenit aroganţi din cauza laudelor unor oameni străini; se gândesc că vor scăpa de dreptatea Dumnezeului care vede totul şi urăşte răul. 12e Adesea, şi mulţi dintre cei care au fost constituiţi la putere, pentru că au încredinţat prietenilor de încredere administrarea lucrurilor şi s-au lăsat influenţaţi, au avut de suportat sânge nevinovat şi au căzut în nedreptăţi iremediabile. 12f Ei înşală prin discursuri maliţioase, amăgind curata bună-credinţă a stăpânilor. 12g Putem să vedem nu atât din povestirile mai vechi care ne-au fost transmise, cât observând ceea ce se petrece lângă voi, adică nedreptăţile cumplite [făcute] în mod mişel de către cei care deţin putere fără să o merite. 12h Se cuvine să [privim] dincolo de toate acestea ca să oferim un imperiu liniştit şi cu pace tuturor oamenilor, 12i făcând schimbări şi judecând mereu cauzele care ni se prezintă cu privire nepărtinitoare. (12k) Astfel era şi Amán, [fiul] lui Amedáta, un macedonean, în realitate străin de sângele perşilor şi deosebindu-se mult de blândeţea noastră, bine primit de către noi. 12l A aflat de generozitatea pe care o avem faţă de toate popoarele, în aşa măsură încât a fost proclamat tatăl nostru înaintea căruia se plecau toţi şi a ajuns al doilea în faţa tronului regesc. 12m Nu a putut să-şi stăpânească trufia, a încercat să ne priveze de putere şi de viaţă. 12n A cerut prin multe metode şi înşelătorii nimicirea salvatorului şi a binefăcătorului nostru în toate, Mardohéu, şi a Estérei, ireproşabila noastră parteneră, precum şi a întregului ei popor. 12o Prin aceste mijloace, el căuta ca, după ce vom fi rămaşi singuri, să schimbe domnia perşilor cu cea a macedonenilor. (12p) Noi însă am aflat că iudeii, sortiţi distrugerii de către cel mai nelegiuit [dintre oameni], nu sunt răufăcători, ci trăiesc după legile cele mai drepte. 12q Ei sunt fiii Dumnezeului celui Viu, ai Celui Preaînalt şi Mare, care ne îndrumă domnia, nouă ca şi înaintaşilor noştri, înspre cea mai bună orânduire. 12r Să faceţi bine şi nu faceţi uz de scrisorile trimise de Amán, [fiul] lui Amedáta, pentru că cel care le-a [scris] a fost spânzurat cu întreaga lui familie la porţile Susei! Dumnezeul atotstăpânitor i-a dat îndată pedeapsa meritată pentru toate. 12s Am expus copia acestei scrisori în orice loc ca să-i lăsaţi cu toată libertatea pe iudei să se folosească de legile lor şi să-i sprijiniţi să se poată apăra în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, Adár, în aceeaşi zi, împotriva celor care i-ar ataca în momentul strâmtorării. 12t Căci în locul distrugerii, Dumnezeul cel Atotputernic a dat poporului ales bucurie. 12u Şi voi, între sărbătorile voastre de seamă, să ţineţi cu toată solemnitatea o zi deosebită, pentru ca, şi acum, şi mai târziu, să fie mântuire pentru noi şi pentru toţi cei care doresc binele perşilor, iar pentru cei care conspiră împotriva noastră, să fie o amintire a distrugerii! (12v) Oricare cetate sau provincie în întregime care nu va face conform cu acestea va fi distrusă cu mânie, prin suliţă şi foc: va deveni nu doar de neumblat pentru oameni, ci şi ostilă pentru animalele sălbatice şi pentru păsări pentru totdeauna”. (Cartea Estérei 9, 12)
Însă noi, deşi nu aveam nevoie de aceasta, întrucât avem mângâiere de la Cărţile Sfinte care sunt în mâinile noastre, (Cartea întâi a Macabéilor 12, 9)
Căci noi avem ajutor din ceruri care ne-a susţinut şi am fost eliberaţi de duşmanii noştri, iar duşmanii noştri au fost umiliţi. (Cartea întâi a Macabéilor 12, 15)
Avem plăcerea să scriem regilor şi ţinuturilor ca să nu le provoace rele, să nu lupte împotriva lor, a cetăţilor şi a ţinuturilor lor şi să nu se alieze cu cei care luptă împotriva lor. (Cartea întâi a Macabéilor 15, 19)
Întrucât avem de gând ca, în luna Casléu, în [ziua] a douăzeci şi cincea, să celebrăm purificarea templului, am crezut necesar să vă înştiinţăm ca şi voi să celebraţi [Sărbătoarea] Corturilor şi a focului [care s-a arătat] când Nehemía, după ce a reconstruit templul şi altarul, a adus jertfe. (Cartea a doua a Macabéilor 1, 18)
În ziua aceea, se va cânta următoarea cântare în ţara lui Iúda: ,,Avem o cetate puternică; el a pus mântuirea ca zid şi întăritură. (Cartea profetului Isaía 26, 1)