Cartea a doua a Regilor, 3

1. Iorám, fiul lui Aháb, a fost rege peste Israél la Samaría în al optsprezecelea an al lui Iosafát, regele lui Iúda; a domnit doisprezece ani.

2. El a făcut ce este rău în ochii Domnului, dar nu ca tatăl său şi ca mama sa. A îndepărtat stâlpul lui Báal pe care îl făcuse tatăl său.

3. Însă a rămas ataşat de păcatele lui Ieroboám, fiul lui Nebát, prin care l-a făcut pe Israél să păcătuiască: nu s-a îndepărtat de ele.

4. Méşa, regele din Moáb, era stăpân de oi şi dădea tribut regelui lui Israél o sută de mii de miei şi o sută de mii de berbeci cu lână.

5. Când a murit Aháb, regele din Moáb s-a răzvrătit împotriva regelui lui Israél.

6. Regele Iorám a ieşit în ziua aceea din Samaría şi a numărat întreg Israélul.

7. A mers şi a trimis la Iosafát, regele lui Iúda, să-i spună: „Regele din Moáb s-a răzvrătit împotriva mea; mergi cu mine în Moáb la luptă?”. [Iosafát] a răspuns: „Merg! Eu voi fi ca tine, poporul meu, ca poporul tău, caii mei, ca ai tăi!”.

8. Şi a zis: „Pe ce drum mergem?”. [Iorám] a zis: ,,Pe drumul din pustiul Edóm”.

9. Regele lui Israél, regele lui Iúda şi regele din Edóm au plecat, s-au învârtit pe drum timp de şapte zile; nu mai aveau apă pentru tabără şi pentru animalele care erau cu ei.

10. Regele lui Israél a zis: „Aha! Domnul i-a chemat pe aceşti trei regi ca să-i dea în mâna lui Moáb!”.

11. Iosafát a zis: „Este aici vreun profet al Domnului prin care să-l putem consulta pe Domnul?”. Unul dintre slujitorii regelui lui Israél a răspuns: „Este aici Elizéu, fiul lui Şafát, care turna apă pe mâinile lui Ilíe”.

12. Iosafát a zis: ,,Cuvântul Domnului este cu el!”. Regele lui Israél, Iosafát şi regele din Edóm au coborât la el.

13. Elizéu i-a zis regelui lui Israél: „Ce este între mine şi tine? Mergi la profeţii tatălui tău şi la profeţii mamei tale!”. „Nu! Căci Domnul i-a chemat pe aceşti trei regi ca să-i dea în mâinile lui Moáb!”.

14. Elizéu a zis: „Viu este Domnul Sabaót în faţa căruia stau că, dacă nu aş ţine cont de Iosafát, regele lui Iúda, nu aş privi la tine şi la ţara ta!

15. Acum aduceţi-mi un cântăreţ la harpă!”. Şi pe când cânta cântăreţul din harpă, mâna Domnului a fost peste Elizéu.

16. Şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Faceţi în valea aceasta groapă lângă groapă!».

17. Căci aşa vorbeşte Domnul: «Nu veţi vedea vânt şi nu veţi vedea ploaie, dar valea aceasta se va umple de apă şi veţi bea voi, turmele voastre şi animalele voastre».

18. Şi acesta este puţin lucru înaintea Domnului. El îl va da pe Moáb în mâinile voastre.

19. Veţi lovi toate cetăţile fortificate şi toate cetăţile alese; veţi doborî toţi copacii buni, veţi astupa toate izvoarele de apă şi veţi distruge toate ogoarele bune cu pietre”.

20. Dimineaţa, când se aducea ofranda, iată, apa venea de pe drumul Edómului şi s-a umplut ţinutul de apă.

21. Întregul Moáb a auzit că regii au venit să lupte împotriva lor şi i-au adunat pe toţi cei care puteau să se încingă, ca şi pe cei mai în vârstă, şi au stat la hotar.

22. S-au sculat dimineaţa şi, când soarele a strălucit deasupra apei, Moáb a văzut în faţă apele roşii ca sângele.

23. Ei au zis: „Este sânge. Regii au scos sabia şi s-au lovit unii pe alţii: acum, la pradă, Moáb!”.

24. Au venit în tabăra lui Israél, dar Israél s-a ridicat şi l-a lovit pe Moáb, iar el a fugit dinaintea lor. Au intrat în [ţară] şi l-au bătut pe Moáb.

25. Au dărâmat cetăţile şi a aruncat fiecare piatra sa pe ogoarele bune şi le-au umplut; au astupat toate izvoarele de apă şi au doborât toţi copacii buni până nu au lăsat nimic în Chir-Haréset; iar aruncătorii cu praştia l-au înconjurat şi l-au lovit.

26. Regele din Moáb a văzut că lupta era prea puternică pentru el; atunci a luat cu sine şapte sute de oameni care mânuiau sabia ca să pătrundă până la regele din Edóm, dar nu au putut.

27. L-a luat atunci pe fiul său – întâiul născut, care trebuia să domnească în locul lui – şi l-a adus ca ardere de tot pe zid. Dar a fost o mare mânie împotriva lui Israél, care s-a îndepărtat de el; şi s-a întors în ţară.