Cartea Genezei, 12

16. Pe Abrám l-a primit bine datorită ei; el a dobândit oi, vite, măgari, slujitori şi slujitoare, măgăriţe şi cămile.

Stihovi vezani uz Cartea Genezei, 12:

Geneza 12 spune povestea modului în care Dumnezeu l -a chemat pe Abram să iasă din patrie și să meargă într -o țară pe care i -ar arăta -o. Abram s -a supus lui Dumnezeu și, ca urmare, Dumnezeu a promis că îl va binecuvânta și îl va face o națiune mare. Mai mult, Dumnezeu a promis că îi va binecuvânta pe cei care îl binecuvântează pe Abram și îi blestemă pe cei care l -au blestemat. Iată cinci versete legate de subiectele abordate în Geneza 12:

Geneza 15:6: „Abram a crezut în Domnul, iar asta i -a fost creditat drept dreptate”. Acest verset vorbește despre credința lui Abram în Dumnezeu și despre modul în care această credință i -a fost creditată ca dreptate. Această credință este o parte fundamentală a poveștii lui Abram, care și -a lăsat patria și a urmat ordinele lui Dumnezeu.

Geneza 17:1-2: "Când Abram avea nouăzeci și nouă de ani, Domnul i-a apărut și mi-a spus: Eu sunt Atotputernicul Dumneze; El merge în prezența mea și să fiu drept. Voi stabili legământul meu cu tine și te va multiplica - Hei este extraordinar ". În acest verset, Dumnezeu reafirmă legământul pe care l -a făcut cu Abram, promițându -l să -l binecuvânteze și să -l facă o mare națiune.

Exodul 23:22: „Dacă ascultați cu atenție vocea voastră și faceți tot ce spun eu, voi fi dușman al dușmanilor și adversarul adversarilor voștri”. Acest verset vorbește despre promisiunea lui Dumnezeu de a -i proteja pe Abram și pe urmașii săi și de a lupta în favoarea lor împotriva dușmanilor săi.

Deuteronom 1:8: „Vezi, ți -am dat acest pământ. Entre și intră în posesia pământului pe care Domnul a jurat să -l dea strămoșilor săi, Abraham, Isaac și Iacob și urmașilor săi după ei”. Acest verset vorbește despre promisiunea lui Dumnezeu față de Abram al unei țări pe care i -ar arăta -o și cum a fost îndeplinită această promisiune când urmașii săi au intrat în țara promisă.

Evrei 11:8: „Prin credința Avraam, atunci când a fost chemat, s -a supus și a mers într -un loc pe care urma să -l primească ca moștenire. A plecat, fără să știe unde va merge”. Acest verset vorbește despre credința lui Abram în Dumnezeu și despre cum a ascultat ordinele lui Dumnezeu, chiar și fără să știe unde mergea. Această credință este una dintre principalele caracteristici ale lui Abram din întreaga Biblie.