Cartea întâi a Cronicilor, 29

1. Regele Davíd a zis întregii adunări: „Fiul meu Solomón, singurul pe care l-a ales Dumnezeu, este tânăr şi fragil, iar lucrarea este mare, căci templul [acesta] nu este pentru un om, ci pentru Domnul Dumnezeu.

2. Cu toate puterile mele am pregătit pentru casa Dumnezeului meu aur pentru [cele din] aur, argint pentru [cele din] argint, bronz pentru [cele din] bronz, fier pentru [cele] din fier, lemn pentru [cele din] lemn, pietre de onix şi de încastrat, pietre negre şi colorate, tot felul de pietre preţioase şi piatră de alabastru.

3. Şi, în dragostea mea faţă de casa Dumnezeului meu, am dat din proprietatea mea pentru casa Dumnezeului meu aur şi argint peste şi pe lângă tot ce am pregătit pentru casa sanctuarului:

4. trei mii de talánţi de aur, din aurul de Ofír, şi şapte mii de talánţi de argint fin pentru împodobirea pereţilor încăperilor,

5. aur pentru [cele din] din aur şi argint pentru [cele] din argint şi pentru toate lucrările [făcute] de mâna meşteşugarilor. Cine vrea să dea de bunăvoie astăzi pentru Domnul?”.

6. Şi au oferit [daruri] căpeteniile părinteşti, căpeteniile triburilor lui Israél, căpeteniile peste mii şi peste sute şi căpeteniile peste lucrările regelui.

7. Au dat pentru slujirea casei lui Dumnezeu: cinci mii de talánţi de aur şi zece mii de daríci, zece mii de talánţi de argint, optsprezece mii de talánţi de bronz şi o sută de mii de talánţi de fier.

8. Cei care aveau pietre [preţioase] le-au dat în mâna lui Iehiél din Gherşón pentru vistieria casei Domnului.

9. Poporul s-a bucurat pentru oferte, căci le dădeau din toată inima Domnului. Şi regele Davíd s-a bucurat foarte mult.

10. Davíd l-a binecuvântat pe Domnul în ochii întregii adunări. Davíd a zis: „Binecuvântat să fii tu, Doamne Dumnezeul lui Israél, părintele nostru, din veac şi până-n veac!

11. Căci ale tale sunt, Doamne, mărirea, puterea, gloria, splendoarea şi lauda. Pentru că tot ce este în cer şi pe pământ este al tău. A ta, Doamne, este împărăţia şi tu eşti înălţat peste toate.

12. De la tine vin bogăţia şi gloria, tu stăpâneşti peste toate, în mâna ta sunt tăria şi puterea şi tu poţi să măreşti şi să dai tărie tuturor.

13. Acum, Dumnezeul nostru, te preamărim şi lăudăm numele tău cel glorios.

14. Căci cine sunt eu şi ce este poporul meu ca să avem puterea să-ţi oferim aceste [lucruri]? Căci totul vine de la tine şi din mâna ta [am primit] ceea ce-ţi dăm.

15. Străini suntem noi înaintea ta şi călători, ca toţi părinţii noştri. Zilele noastre sunt ca umbra pe pământ şi nu este nicio speranţă.

16. Doamne Dumnezeul nostru, toate aceste bogăţii pe care le-am pregătit ca să construim o casă pentru numele tău cel sfânt din mâna ta sunt, căci ale tale sunt toate.

17. Ştiu, Dumnezeul meu, că tu cercetezi inima şi că iubeşti dreptatea. În dreptatea inimii mele am oferit toate acestea. Am văzut cu bucurie poporul tău care se află aici oferindu-ţi [darul lor].

18. Doamne Dumnezeul lui Abrahám, și al lui Isáac şi al lui Israél, părinţii noştri! Păstrează pentru totdeauna planurile gândurilor şi inimii poporului tău şi îndreaptă-le inimile spre tine!

19. Dăruieşte-i lui Solomón, fiul meu, o inimă neprihănită, ca să păzească poruncile tale, mărturiile tale şi hotărârile tale şi să facă totul ca să construiască templul pe care l-am stabilit!”.

20. Davíd a zis întregii adunări: „Binecuvântaţi-l pe Domnul Dumnezeul vostru!”. Şi toată adunarea l-a binecuvântat pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor. Apoi s-au prosternat înaintea Domnului şi s-au plecat în faţa regelui.

21. A doua zi după aceasta, au adus jertfe Domnului şi i-au oferit arderi de tot Domnului: o mie de viţei, o mie de berbeci, o mie de miei şi jertfele lor de băutură. Au adus multe jertfe pentru tot Israélul.

22. Au mâncat şi au băut în ziua aceea înaintea Domnului cu mare bucurie. L-au făcut din nou rege pe Solomón, fiul lui Davíd, l-au uns înaintea Domnului ca şi conducător, iar pe Sadóc, ca preot.

23. Solomón a stat pe tronul Domnului ca rege în locul lui Davíd, tatăl său, şi a avut succes. Şi tot Israélul asculta de el.

24. Toate căpeteniile, cei viteji şi chiar toţi fiii regelui Davíd s-au supus regelui Solomón.

25. Domnul l-a făcut din ce în ce mai mare pe Solomón în ochii întregului Israél şi i-a dăruit o strălucire a domniei pe care nu a mai avut-o niciun rege înaintea lui în Israél.

26. Davíd, fiul lui Iése, a fost rege peste tot Israélul.

27. Zilele în care a fost rege peste Israél au fost de patruzeci de ani: la Hebrón a fost rege şapte ani, iar la Ierusalím a fost rege treizeci şi trei.

28. A murit după o bătrâneţe fericită, sătul de zile, de bogăţie şi de glorie. Şi a devenit rege Solomón, fiul său, în locul lui.

29. Faptele regelui Davíd, cele dintâi şi cele de pe urmă, iată-le scrise între Faptele lui Samuél, văzătorul, între Faptele lui Natán, profetul, şi între Faptele lui Gad, vizionarul,

30. cu toată domnia şi vitejia lui, cu timpurile care au trecut peste el, peste Israél şi peste domniile celorlalte ţări.