Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul), 42

1. de repetarea cuvântului ascultat şi de dezvăluirea cuvintelor tainice! Atunci vei fi ruşinos cu adevărat şi vei afla har înaintea oricărui om. Dar de acestea să nu te ruşinezi şi să nu faci discriminare ca să păcătuieşti:

2. de legea Celui Preaînalt şi de alianţă, de judecata care-l îndreptăţeşte pe cel nelegiuit;

3. de cuvântul partenerului şi al însoţitorilor la drum, de darul moştenirii tovarăşilor;

4. de precizia balanţei şi a greutăţilor, de dobândirea a multe sau puţine [lucruri];

5. de câştigul vânzării la negustori, de educaţia strictă a copiilor şi de sângerarea rănii slugii celei rele!

6. Faţă de o femeie rea este bun sigiliul şi unde sunt multe mâini, cheia.

7. Dacă încredinţezi, să fie cu număr şi la greutate, iar datul şi primitul să fie în scris!

8. [Să nu te ruşinezi] de educarea prostului şi a nebunului, a celui care, la adânci bătrâneţi, se judecă cu tinerii: fii educat cu adevărat şi cu discernământ înainte oricărei fiinţe!

9. Insomnie ascunsă este fiica pentru tatăl [ei] şi preocuparea pentru ea îndepărtează somnul: în tinereţea ei, să nu-i treacă vremea şi, măritată, să nu cumva să fie urâtă!

10. Cât este fecioară, să nu cumva să fie întinată şi să rămână însărcinată în casa tatălui; fiind cu bărbat, să nu cumva să se treacă şi, măritată, să nu rămână fără copii.

11. Faţă de o fiică obraznică, întăreşte paza, ca nu cumva să te facă de râs în faţa duşmanilor, [obiect] al vorbăriei în cetate şi învinuit în popor, şi să te facă de ruşine în adunarea celor mulţi!

12. Să nu priveşti la frumuseţea niciunui om şi în mijlocul femeilor să nu te aşezi!

13. Căci din haine iese molia şi de la femeie, răutatea femeilor.

14. E mai bine răutatea unui bărbat decât binefacerea unei femei, a femeii care umple de ruşine până la dispreţ.

15. Îmi voi aminti de lucrările Domnului şi voi povesti ce am văzut. Prin cuvintele Domnului [au fost create] toate lucrările sale şi judecata lui s-a făcut după plăcerea lui.

16. Soarele care stăluceşte priveşte peste toate şi lucrarea lui este plină de gloria Domnului.

17. Nu le-a fost cu putinţă sfinţilor lui Dumnezeu să povestească toate minunile lui pe care Domnul cel Atotputernic le-a întărit ca să fortifice toate în gloria lui.

18. El a cercetat abisul şi inima şi a considerat abilităţile lor. Căci Cel Preaînalt a cunoscut toată ştiinţa şi a privit cu atenţie semnele veacului,

19. vestind cele care au fost şi cele care vor fi şi dezvăluind urmele celor ascunse.

20. Nu a trecut peste niciun gând şi niciun cuvânt nu este ascuns de el.

21. A împodobit măreţiile înţelepciunii sale, după cum este dinaintea veacului şi până-n veci. Nimic nu este adăugat şi nimic nu este împuţinat şi nu a avut nevoie de nimeni ca să-l sfătuiască.

22. Cât sunt de dorit toate lucrările sale! E ca o scânteie care se poate contempla.

23. Toate acestea trăiesc şi rămân în veci pentru toate nevoile şi toate se supun.

24. Toate sunt câte două, unul în faţa celuilalt, şi nimic nu a fost făcut lipsit [de ceva].

25. Unul întăreşte cele bune ale celuilalt şi se va umple contemplând gloria lui!