1. Din cauza păcatelor pe care le-ați săvârșit înaintea lui Dumnezeu, veți fi duși captivi în Babilón de către Nabucodonosór, regele babiloniénilor.

2. Ajungând în Babilón, veți fi acolo mulți ani și timp îndelungat, până la șapte generații, iar după aceea vă voi scoate de acolo cu pace.

3. Acum, veți vedea în Babilón zei de argint, de aur și de lemn, purtați pe umeri, care inspiră teamă neamurilor.

4. Aveți grijă să nu vă asemănați cu străinii, lăsându-vă cuprinși de teamă față de ei!

5. Văzând mulțimea înaintea și în spatele lor închinându-se, să spuneți în mintea voastră: „Ție trebuie să ne închinăm, Stăpâne!”.

6. Căci îngerul meu este cu voi și el se îngrijește de sufletele voastre.

7. Limba lor este lustruită de meșteșugar; este acoperită cu aur și cu argint, dar este falsă și ei nu pot vorbi.

8. Căci, asemenea unei tinere căreia îi place să se împodobească, luând aur, pregătesc coroane pe capetele zeilor lor.

9. Se întâmplă ca preoții să ia aur și argint de la zeii lor și să-l folosească pentru ei înșiși și să dea din ele desfrânatelor din casă.

10. Ei îi împodobesc ca pe oameni, cu haine, pe zeii de aur, de argint și de lemn, dar ei nu pot să se salveze de rugină și de viermi.

11. Îi învăluie cu haină de purpură și șterg fețele lor de praful care este în templu și care este mult pe ei.

12. Are sceptru ca un om care judecă un ținut, dar nu-l poate ucide pe cel care a păcătuit împotriva lui.

13. Are pumnal în mâna dreaptă și secure, dar nu poate să scape de luptă și de hoți.

14. De aici sunt cunoscuți că nu sunt zei. Așadar, nu vă temeți de ei!

15. Căci așa cum un vas al omului, când se sparge, devine nefolositor, tot așa sunt și zeii lor care sunt așezați în templele lor.

16. Ochii lor sunt plini de praf de la picioarele celor care intră.

17. Căci așa cum unuia care a făcut o nedreptate față de rege curțile îi sunt înconjurate ca unui condamnat la moarte, tot așa preoții lor le întăresc templele cu uși, încuietori și zăvoare ca să nu fie jefuiți de hoți.

18. Aprind lămpi mai multe decât pentru ei înșiși, dar [zeii] nu pot să vadă niciuna dintre ele.

19. Sunt ca o bârnă din templu; inimile lor – se spune – sunt roase și nu-și dau seama că sunt devorați de târâtoarele de pe pământ, ei și hainele lor.

20. Fețele lor s-au întunecat de la fumul care iese din templu.

21. Peste trupurile lor și peste capetele lor zboară lilieci, rândunele și păsări, la fel ca și pisicile.

22. De aici veți cunoaște că nu sunt dumnezei; așadar, nu vă temeți de ei!

23. Cât despre aurul cu care sunt acoperiți pentru frumusețe, dacă nu șterge cineva rugina, nu strălucește, căci nici când au fost turnați nu și-au dat seama.

24. Sunt cumpărați cu orice preț, dar nu este suflare în ei.

25. Pentru că nu au picioare, sunt purtați pe umeri, arătându-și oamenilor rușinea lor; chiar și cei care se îngrijesc de ei se rușinează ca nu cumva, căzând pe pământ, să trebuiască să-i ridice.

26. Dacă cineva îl pune să stea drept, nu se va mișca de la sine; dacă îl pune înclinat, nu se va îndrepta, ci ca pentru morți se așază daruri lângă ei.

27. Cât despre jertfele lor, preoții le vând și au câștig din ele; tot așa și femeile lor pun deoparte din ele ca să nu se dea celui sărac și celui neputincios și se ating de jertfe și cea care stă deoparte, și lăuza.

28. Cunoscând din acestea că nu sunt zei, nu vă temeți de ei!

29. Cum pot să fie numiți dumnezei? Căci femeile aduc daruri zeilor din aur, din argint și din lemn.

30. În templele lor, preoții, ale căror capete sunt descoperite, stau cu hainele sfâșiate, cu capetele și cu bărbile rase.

31. Înalță strigăte înaintea zeilor lor precum cei care sunt la un ospăț pentru morți.

32. Dezbrăcându-i de hainele lor, preoții îi îmbracă pe femeile și pe copiii lor.

33. Nici dacă cineva le face rău, nici dacă cineva le face bine, ei nu pot să răsplătească; nici nu pot să pună un rege, nici să-l înlăture.

34. Tot așa, nu pot să dea bogăție și bani, iar dacă cineva le face un vot și nu-l împlinește, nu pot să se ocupe.

35. Nu pot să salveze omul de la moarte și nici să-l elibereze pe cel slab de cel puternic.

36. Omului orb nu-i pot restabili vederea și pe cel aflat în necaz nu-l pot elibera.

37. Nu au milă de văduvă și nu fac bine orfanului.

38. Sunt asemănători cu pietrele din munți, deși sunt acoperiți cu lemn, aur și argint; cei care se îngrijesc de ei vor fi făcuți de rușine.

39. Deci cum s-ar putea crede sau spune că ei sunt dumnezei?

40. Chiar și caldéii îi disprețuiesc atunci când, văzând un mut care nu poate să vorbească, îl aduc la Bel cerându-i [să-l facă] să vorbească ca și cum el ar putea să înțeleagă.

41. Ei nu pot să înțeleagă să-i părăsească; de fapt, ei nu au minte.

42. Femeile, încinse cu cingători, stau pe străzi și pun la fumegat tărâțe.

43. Când cineva dintre ele, luată de cineva dintre trecători, se culcă [cu el], o disprețuiește pe vecina ei că nu a fost cinstită ca și ea și nici nu i-a fost ruptă cingătoarea.

44. Toate câte li se întâmplă sunt minciuni. Deci cum s-ar putea crede sau spune că ei sunt dumnezei?

45. Ei sunt lucrare a meșteșugarilor și aurarilor; nu pot să devină altceva decât ceea ce vor meșteșugarii să fie.

46. Nici chiar cei care îi lucrează nu vor avea parte de mult timp: cum ar putea să ajungă ceea ce este lucrat de ei să fie dumnezei?

47. Ei lasă doar minciună și rușine celor care vin după ei!

48. Când vin asupra lor războiul și relele, preoții se consultă între ei unde ar putea să se ascundă cu ei.

49. Deci cum de nu-și dau seama că nu sunt dumnezei cei care nu pot să se salveze pe ei înșiși de război și de rele?

50. Fiind ei din lemn și acoperiți cu aur și argint, se va cunoaște după acestea că ei sunt minciună; neamurilor și tuturor regilor li se va descoperi că nu sunt zei, ci lucrări ale mâinilor oamenilor și nu este nicio lucrare a lui Dumnezeu în ei.

51. Așadar, cui nu-i va fi cunoscut că nu sunt dumnezei?

52. De fapt, ei nu stabilesc niciun rege al unui ținut și nici nu dau ploaie oamenilor.

53. Cauza lor nu o judecă și nici nu-l salvează pe cel nedreptățit, fiind neputincioși. Sunt precum ciorile între cer și pământ.

54. Într-adevăr, atunci când ar cădea foc peste templul zeilor din lemn, acoperiți cu aur și argint, preoții lor ar fugi și s-ar salva pe ei înșiși, dar ei vor arde ca niște bârne în mijloc.

55. Ei nu pot să se împotrivească regelui și luptătorilor.

56. Cum s-ar putea gândi sau crede că ei sunt dumnezei?

57. De hoți și de tâlhari nu se pot salva zeii de lemn, acoperiți cu argint și aur. Cei puternici îi vor despuia de aur și de argint și vor pleca cu haina care-i învăluia; [zeii] nu pot să se ajute nici măcar pe ei înșiși.

58. Căci este mai bun un rege care-și arată vitejia sau un vas folositor în casă de care se folosește cel care l-a dobândit decât zeii mincinoși; sau o ușă în casă care salvează cele ce sunt înăuntru decât zeii mincinoși; sau stâlpii de lemn în palate decât zeii mincinoși.

59. Într-adevăr, soarele, luna și stelele care strălucesc au fost trimise să fie folositoare și sunt ascultătoare.

60. La fel și fulgerul, când se vede, este frumos la vedere, iar vântul suflă în tot ținutul.

61. Norii, când Dumnezeu le poruncește să umble peste toată lumea, își împlinesc misiunea; focul trimis de sus ca să distrugă munți și păduri face ceea ce i s-a poruncit.

62. Acestea nu pot fi asemănate cu ei nici în aparență, nici în putere.

63. De aici, nu se poate crede și nici spune că ei sunt dumnezei, neavând putere nici să judece o cauză, nici să facă bine oamenilor.

64. Știind, așadar, că nu sunt dumnezei, nu vă temeți de ei!

65. Ei nu pot să-i blesteme și nici să-i binecuvânteze pe regi.

66. Ei nu arată semne în cer neamurilor, nu strălucesc ca soarele și nici nu luminează ca luna.

67. Animalele sunt mai bune decât ei pentru că pot fugi la adăpost și să-și facă bine.

68. În niciun mod nu ni se face cunoscut că ei sunt dumnezei, de aceea nu vă temeți de ei!

69. După cum o sperietoare într-un câmp de pepeni nu păzește nimic, tot la fel zeii lor sunt lemne acoperite cu aur și argint.

70. În același fel, zeii lor de lemn, acoperiți cu aur și argint, sunt asemănați cu un mărăciniș în grădină pe care se așază orice pasăre sau cu un mort care este aruncat în întuneric.

71. De la purpura și de la inul de pe ei, care putrezesc, veți cunoaște că nu sunt dumnezei; în cele din urmă, vor fi și ei consumați și vor deveni de ocară în țară.

72. Este mai bun un om drept care nu are zei pentru că va fi departe de ocară.





“Esforce-se, mesmo se for um pouco, mas sempre…” São Padre Pio de Pietrelcina