1. Maestrului de cor. Pe „mahalát”. Poem. Al lui Davíd. A spus nebunul în inima lui: „Nu este Dumnezeu!”.

2. Sunt corupţi, au săvârşit lucruri abominábile; nu-i nimeni care să facă binele.

3. Dumnezeu din ceruri priveşte spre fiii oamenilor ca să vadă dacă există [vreun om] chibzuit, [vreunul] care să-l caute pe Dumnezeu.

4. Toţi au rătăcit, s-au pervertit cu toţii, nu-i nimeni care să facă binele, nu este nici măcar unul.

5. Oare nu ştiu toţi cei ce săvârşesc fărădelegea, care devorează poporul meu cum ar mânca o pâine şi pe Domnul nu l-au invocat?

6. Acolo vor tremura de spaimă, unde nu este spaimă. Căci Dumnezeu a risipit oasele celor ce te împresurau; au fost făcuţi de ruşine, pentru că Dumnezeu i-a respins.

7. Cine va da din Sión mântuirea lui Israél? Când va întoarce Domnul poporul său din captivitate, va tresălta Iacób şi se va bucura Israél.





“Como é belo esperar!” São Padre Pio de Pietrelcina