Faptele Apostolilor, 21

1. După ce am ridicat ancora şi ne-am îmbarcat, am mers de-a dreptul la Cos, a doua zi la Ródos şi de acolo la Patára.

2. Găsind o corabie care se îndrepta spre Fenícia, ne-am urcat şi am ridicat ancora.

3. Zărind apoi Cíprul, l-am lăsat la stânga şi am navigat spre Siria. Am coborât la Tir, căci acolo trebuia corabia să-şi lase încărcătura.

4. Găsindu-i pe discipoli, am rămas la ei şapte zile. Aceştia, inspiraţi de Duhul, îi spuneau lui Paul să nu urce la Ierusalím.

5. Când s-au împlinit zilele, am ieşit şi am plecat, iar ei toţi, cu femeile şi copiii, ne-au petrecut până în afara cetăţii. Îngenunchind pe ţărm, ne-am rugat.

6. Apoi ne-am luat rămas bun unii de la alţii, ne-am urcat în corabie, iar ei s-au întors acasă.

7. După ce am terminat călătoria pe mare, am plecat de la Tir la Ptolemáis. I-am salutat pe fraţi şi am rămas o zi la ei.

8. A doua zi, am ieşit şi am venit la Cezaréea. Am intrat în casa lui Fílip evanghelistul, care era unul dintre cei şapte, şi am rămas la el.

9. El avea patru fiice fecioare care profeţeau.

10. După ce am stat acolo mai multe zile, a coborât din Iudéea un profet cu numele de Ágabos.

11. Intrând la noi şi luând cingătoarea lui Paul, s-a legat la picioare şi la mâini şi a zis: „Aşa spune Duhul Sfânt: aşa îl vor lega iudeii la Ierusalím pe bărbatul căruia îi aparţine cingătoarea aceasta şi îl vor da pe mâinile păgânilor”.

12. Când am auzit acestea noi şi cei care erau acolo, l-am rugat să nu urce la Ierusalím.

13. Atunci Paul a răspuns: „Ce faceţi? De ce plângeţi de-mi sfâşiaţi inima? Eu sunt gata nu numai să fiu legat, ci chiar să mor la Ierusalím pentru numele Domnului Isus”.

14. Nereuşind să-l convingem, ne-am liniştit, zicând: „Să se împlinească voinţa Domnului!”.

15. Iar după aceste zile, ne-am pregătit şi am urcat la Ierusalím.

16. Au venit cu noi şi unii dintre discipolii de la Cezaréea, care ne-au dus să locuim ca oaspeţi la un oarecare Mnáson din Cípru, un discipol vechi.

17. Când am ajuns la Ierusalím, fraţii ne-au primit cu bucurie.

18. În ziua următoare, Paul a intrat împreună cu noi la Iacób, şi toţi prezbíterii erau de faţă.

19. După ce i-a salutat, le-a explicat cu de-amănuntul tot ce a făcut Dumnezeu printre păgâni prin slujirea lui.

20. După ce l-au ascultat, îl glorificau pe Dumnezeu, spunând: „Vezi, frate, câte mii de iudei au crezut şi sunt zeloşi faţă de Lege!

21. Dar ei au aflat despre tine că-i înveţi pe toţi iudeii care trăiesc între păgâni să se lepede de Moise, spunându-le să nu circumcidă copiii şi să nu mai umble după obiceiuri.

22. Deci ce este [de făcut]? Desigur, vor auzi că ai venit.

23. Aşadar, fă ceea ce-ţi spunem! Sunt aici patru bărbaţi care au făcut un jurământ.

24. Ia-i cu tine şi împlineşte cu ei purificarea şi plăteşte pentru ei ca să-şi radă capul!. Astfel, toţi vor şti că nu este adevărat ceea ce au auzit despre tine, ci urmezi şi tu întocmai şi păstrezi Legea.

25. Referitor la păgânii care au crezut, noi le-am trimis o scrisoare, judecând pentru ei să se ferească de carnea jertfită idolilor, de sânge, de carne sufocată şi de desfrânare”.

26. Atunci Paul i-a luat cu sine pe bărbaţii aceia şi în ziua următoare a făcut purificarea împreună cu ei. Apoi a intrat în templu ca să anunţe împlinirea zilelor purificării şi când se va aduce jertfa pentru fiecare dintre ei.

27. Când erau pe sfârşite cele şapte zile, iudeii din Asia, văzându-l în templu, au instigat tot poporul, au pus mâinile pe el

28. şi au strigat: „Bărbaţi israelíţi, ajutor! Acesta este omul care îi învaţă pe toţi pretutindeni împotriva poporului, a Legii şi a locului acestuia. Ba chiar a introdus şi greci în templu şi a profanat acest loc sfânt”.

29. De fapt, îl văzuseră cu el în cetate pe Trófim din Éfes şi îşi închipuiau că Paul l-a adus în templu.

30. Toată cetatea s-a pus în mişcare, iar lumea alerga din toate părţile. Prinzându-l pe Paul, l-au târât afară din templu, iar uşile au fost încuiate imediat.

31. În timp ce căutau să-l ucidă, a ajuns vestea până la tribunul cohortei că întreg Ierusalímul era tulburat.

32. Luând în grabă soldaţi şi centurioni, a coborât în fugă la ei. Când l-au văzut pe tribun şi pe soldaţi, au încetat să-l lovească pe Paul.

33. Atunci, tribunul s-a apropiat, l-a arestat şi a poruncit să fie legat cu două lanţuri, apoi a cercetat cine este şi ce a făcut.

34. Dar unii din mulţime strigau una, alţii, alta. Deoarece nu a putut să afle adevărul din cauza învălmăşelii, a poruncit să fie dus în fortăreaţă.

35. Când a ajuns la trepte, a trebuit să fie dus de soldaţi din cauza violenţei mulţimii,

36. căci multă lume venea în urmă şi striga: „La moarte cu el!”.

37. Când era pe punctul de a fi dus în fortăreaţă, Paul i-a spus tribunului: „Îmi este permis să spun ceva?”. El i-a zis: „Ştii greceşte?

38. Atunci nu eşti tu egipteanul care, acum câteva zile, a organizat o revoltă şi a scos în pustiu patru mii de ucigaşi?”.

39. Dar Paul i-a zis: „Eu sunt iudeu din Tarsul Ciliciei, cetăţean dintr-o cetate care nu este fără faimă. Te rog, permite-mi să vorbesc poporului!”.

40. Când acesta i-a permis, Paul, stând în picioare pe trepte, a făcut cu mâna semn poporului. S-a făcut o mare linişte. Atunci el le-a vorbit în limba ebraică, zicând: