Scrisoarea întâi a sf. apostol Paul către Corinténi, 9

1. Nu sunt eu oare liber? Nu sunt eu apostol? Nu l-am văzut eu pe Isus, Domnul nostru? Nu sunteţi voi lucrarea mea în Domnul?

2. Dacă pentru alţii nu sunt apostol, cel puţin pentru voi sunt, căci voi sunteţi sigiliul apostolatului meu în Domnul.

3. Aceasta este apărarea mea în faţa celor care mă judecă.

4. Oare nu avem libertatea să mâncăm şi să bem?

5. Nu avem oare dreptul să luăm cu noi o soră femeie ca şi ceilalţi apostoli şi fraţii Domnului şi Chéfa?

6. Sau numai eu şi Bárnaba nu avem dreptul să nu lucrăm?

7. Dar cine merge la luptă pe cheltuiala proprie? Cine plantează o vie şi nu mănâncă din rodul ei? Sau cine păzeşte o turmă şi nu se hrăneşte din laptele turmei?

8. Oare spun eu acestea numai ca om, sau şi Legea le spune?

9. Căci în Legea lui Moise este scris: „Să nu legi gura boului care treieră!”. Oare Dumnezeu se referă la boi,

10. sau tocmai despre noi vorbeşte? Da, pentru noi este scris, căci cel care ară trebuie să are cu speranţă şi cel care treieră trebuie să o facă cu speranţa că va avea parte.

11. Dacă noi am semănat în voi cele spirituale, este oare mare lucru ca noi să secerăm bunurile voastre materiale?

12. Dacă alţii au obţinut acest drept asupra voastră, oare nu [avem] noi mai mult? Însă noi nu ne-am folosit de dreptul acesta, ci răbdăm totul ca să nu punem vreo piedică evangheliei lui Cristos.

13. Nu ştiţi că lucrătorii templului mănâncă din cele ale templului, iar cei care slujesc la altar au parte din altar?

14. Tot aşa a rânduit şi Domnul ca cei care predică evanghelia să trăiască din evanghelie.

15. Însă eu nu m-am folosit de niciunul din aceste drepturi. Nu v-am scris acestea ca să mi se facă şi mie tot aşa. Mai bine să mor decât… Nimeni nu-mi va lua această laudă.

16. Dacă vestesc evanghelia, nu am niciun [motiv de] laudă, pentru că datoria mă obligă. Vai mie dacă nu vestesc evanghelia!

17. Căci dacă fac aceasta de bunăvoie, am răsplată, dar dacă o fac fără de voie, [îndeplinesc] o misiune ce mi-a fost încredinţată.

18. Aşadar, care este răsplata mea? Este aceea ca să vestesc fără plată evanghelia şi să nu mă folosesc de dreptul pe care mi-l dă evanghelia.

19. Căci, deşi sunt liber faţă de toţi, m-am făcut sclavul tuturor ca să-i câştig pe cât mai mulţi.

20. Am devenit iudeu pentru iudei, ca să-i câştig pe iudei. [Am devenit] supus Legii pentru cei [supuşi] Legii, chiar dacă eu nu sunt sub Lege, ca să-i câştig pe cei [supuşi] Legii.

21. Am devenit un fărădelege pentru cei fărădelege, ca să-i câştig pe cei fărădelege chiar dacă nu sunt fără Legea lui Dumnezeu, dar sub legea lui Cristos.

22. Am devenit slab pentru cei slabi, ca să-i câştig pe cei slabi. M-am făcut totul pentru toţi, ca să-i câştig măcar pe unii.

23. Toate le fac pentru evanghelie, ca să am şi eu parte de ea.

24. Nu ştiţi voi că cei care aleargă pe stadion, toţi aleargă, însă numai unul primeşte premiul? Alergaţi în aşa fel ca să-l câştigaţi!

25. Orice atlet renunţă la toate. Ei o fac pentru a primi o coroană pieritoare. Însă noi [pentru] una nepieritoare.

26. Deci eu aşa alerg, nu fără rost; aşa lupt cu pumnul, dar nu lovind în aer.

27. Îmi chinuiesc trupul şi îl fac sclav ca nu cumva, după ce am predicat altora, eu însumi să fiu respins.