pronađen 3019 Rezultati za: zis

  • Şarpele era cel mai viclean dintre toate animalele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Şi a zis către femeie: „A spus cu adevărat Dumnezeu să nu mâncaţi din niciun pom al grădinii?”. (Cartea Genezei 3, 1)

  • numai din rodul pomului din mijlocul grădinii a zis Dumnezeu: «Să nu mâncaţi din el, nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!»”. (Cartea Genezei 3, 3)

  • Şi şarpele a zis către femeie: „Nicidecum nu veţi muri! (Cartea Genezei 3, 4)

  • Domnul Dumnezeu l-a chemat pe om şi i-a zis: „Unde eşti?”. (Cartea Genezei 3, 9)

  • Şi el a zis: „Cine ţi-a făcut cunoscut că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?”. (Cartea Genezei 3, 11)

  • Domnul Dumnezeu i-a zis femeii: „De ce ai făcut aceasta?” Femeia i-a răspuns: „Şarpele m-a amăgit şi am mâncat”. (Cartea Genezei 3, 13)

  • Domnul Dumnezeu i-a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut aceasta, blestemat să fii mai mult decât toate animalele şi decât toate ființele câmpului; pe pântece să umbli şi ţărână să mănânci în toate zilele vieţii tale! (Cartea Genezei 3, 14)

  • Şi Domnul Dumnezeu a zis: „Iată, omul a devenit ca unul dintre noi cunoscând binele şi răul! Şi acum, să nu-şi întindă mâna să ia şi din pomul vieţii să mănânce şi să trăiască veşnic!”. (Cartea Genezei 3, 22)

  • Domnul i-a zis lui Cáin: „Unde este Ábel, fratele tău?”. Iar el a zis: „Nu ştiu. Oare sunt eu păzitorul fratelui meu?”. (Cartea Genezei 4, 9)

  • Lámeh le-a zis soţiilor sale: „Adá şi Ţilá, ascultaţi glasul meu! Soţii ale lui Lámeh, plecaţi urechea la cuvântul meu! Am omorât un om pentru rana mea şi un tânăr pentru vânătaia mea. (Cartea Genezei 4, 23)

  • Adám a cunoscut-o din nou pe soţia sa; ea a născut un fiu şi i-a dat numele Set, căci şi-a zis: „Dumnezeu mi-a dat un alt urmaş, în locul lui Ábel, pe care l-a ucis Cáin”. (Cartea Genezei 4, 25)

  • Domnul a zis: „Duhul meu nu va rămâne pe vecie în om. El nu este decât carne, iar zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani”. (Cartea Genezei 6, 3)


“O trabalho é tão sagrado como a oração”. São Padre Pio de Pietrelcina