Apocalipsul sf. apostol Ioan, 18

1. După acestea, am văzut un alt înger care cobora din cer şi avea o mare putere, iar pământul a strălucit de gloria lui.

2. El a strigat cu glas puternic, spunând: „A căzut, a căzut Babilónul cel mare şi a devenit o locuinţă a diavolilor, închisoare a oricărui duh necurat, închisoare a oricărei păsări necurate, închisoare a oricărei bestii necurate şi urâte.

3. Pentru că din vinul furiei desfrânării sale s-au îmbătat toate neamurile şi regii pământului s-au desfrânat cu ea, iar negustorii pământului s-au îmbogăţit prin puterea senzualităţii sale”.

4. Apoi am auzit un alt glas din cer, spunând: „Ieşiţi din ea, voi, poporul meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu trebuiască să primiţi [o parte] din plăgile ei!

5. Pentru că păcatele ei au ajuns până la cer, iar Dumnezeu şi-a amintit de nelegiuirile ei.

6. Răsplătiţi-o cum v-a răsplătit ea şi daţi-i de două ori dublu, după faptele ei! În potirul în care v-a turnat, turnaţi-i dublu!

7. Pe cât s-a glorificat pe sine şi s-a destrăbălat, pe atât daţi-i chin şi jale. Căci spune în inima sa: «Stau ca o regină şi văduvă nu sunt şi jale nu voi mai vedea».

8. Pentru aceasta, într-o singură zi, vor veni plăgile peste ea: moarte, jale şi foamete; şi va fi mistuită de foc, pentru că puternic este Domnul Dumnezeu care a judecat-o”.

9. Iar regii pământului care s-au desfrânat şi s-au destrăbălat cu ea vor plânge şi-şi vor bate [pieptul] când vor vedea fumul arderii ei,

10. vor sta deoparte de frică din cauza chinurilor ei şi vor zice: „Vai! Vai! Tu, cetatea cea mare, Babilón, cetatea cea puternică! Într-un singur ceas a venit judecata ta”.

11. Iar negustorii pământului vor plânge şi vor jeli din cauza ei, pentru că nimeni nu le va mai cumpăra marfa,

12. marfa de aur şi de argint, de pietre preţioase şi de mărgăritare; de in fin şi de purpură, de ţesături de [stofe de culoare] roşu aprins; de lemn parfumat şi de obiecte de fildeş; obiecte din lemn preţios, de bronz, de fier şi de marmură;

13. scorţişoară şi mirodenii, tămâie, miresme şi smirnă; vin şi untdelemn; făină aleasă şi cereale, vite şi oi, cai şi căruţe; sclavi şi suflete de oameni.

14. Roadele pe care le-a dorit sufletul tău s-au îndepărtat de tine. Orice lux şi strălucire a pierit de la tine şi niciodată nu se vor mai găsi.

15. Negustorii acestor lucruri, care s-au îmbogăţit de pe urma ei, stau departe de frică din cauza chinului ei, plâng şi jelesc,

16. spunând: „Vai! Vai! Tu, cetatea cea mare care te îmbrăcai în in fin, în purpură şi roşu aprins, care te împodobeai cu aur, cu pietre preţioase şi mărgăritare,

17. într-un singur ceas s-au pierdut toate aceste bogăţii!”. Toţi cârmacii şi toţi care navighează, marinarii şi toţi care lucrează pe mare stăteau departe

18. şi, văzând fumul arderii ei, strigau astfel: „Care [cetate] era asemenea cetăţii celei mari?”.

19. Îşi puneau praf pe cap şi strigau plângând şi jelind: „Vai! Vai! Cetatea cea mare, din abundenţa căreia s-au îmbogăţit toţi cei care au corăbii pe mare, într-un singur ceas a fost devastată!

20. Bucură-te, cerule, din cauza ei şi voi, sfinţilor, apostolilor şi profeţilor, pentru că Dumnezeu v-a făcut dreptate judecând-o!”.

21. Atunci, un înger puternic a ridicat o piatră cât [o piatră] de moară şi a aruncat-o în mare, zicând: „Cu aceeaşi violenţă va fi aruncat Babilónul, cetatea cea mare, şi nu va mai fi găsit.

22. Şi glasul cântăreţilor din harpă şi al muzicanţilor, al flautiştilor şi trompetiștilor nu se va mai auzi în tine niciodată. Şi niciun meşteşugar de nicio meserie nu se va mai găsi în tine, iar huruitul morii nu se va mai auzi în tine.

23. Lumina candelei nu va mai licări în tine. Glasul mirelui şi al miresei nu se va mai auzi niciodată în tine, pentru că negustorii tăi erau mai-marii pământului, pentru că, prin farmecele tale, au fost înşelate toate neamurile.

24. Pentru că în tine a fost găsit sângele profeţilor şi al sfinţilor şi al tuturor celor care au fost înjunghiaţi pe pământ”.