Cartea a doua a Regilor, 23

1. Regele a trimis şi i-a adunat la sine pe toţi bătrânii lui Iúda şi ai Ierusalímului.

2. Regele a urcat la templul Domnului împreună cu toţi oamenii lui Iúda şi cu toţi locuitorii Ierusalímului, preoţii, profeţii şi tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare. A citit înaintea lor toate cuvintele din Cartea Alianţei care fusese găsită în templul Domnului.

3. Regele a stat lângă coloană şi a încheiat alianţa înaintea Domnului că-l va urma pe Domnul şi va păzi poruncile lui, mărturiile lui şi hotărârile sale din toată inima şi din tot sufletul, întărind cuvintele acestei alianţe scrise în această carte. Şi tot poporul a consimţit la alianţă.

4. Regele le-a poruncit marelui preot Hilchía, preoţilor de rangul al doilea şi păzitorilor intrării să scoată din templul Domnului toate obiectele făcute pentru Báal şi pentru Aşéra şi pentru toată oştirea cerurilor, ca să fie arse în afara Ierusalímului, în câmpia Cédron, şi să ducă cenuşa lor la Bétel.

5. I-a înlăturat pe preoţii idolilor puşi de regii lui Iúda să ardă tămâie pe înălţimi, în cetăţile lui Iúda şi în împrejurimile Ierusalímului şi pe cei care aduceau tămâie lui Báal, soarelui, lunii, constelaţiilor şi întregii oştiri a cerurilor.

6. A scos Aşéra din templul Domnului şi a dus-o afară din Ierusalím, la pârâul Cédron; a ars-o la pârâul Cédron şi a prefăcut-o în cenuşă, iar cenuşa a aruncat-o pe mormintele fiilor poporului.

7. A distrus casele desfrânaţilor care erau la templul Domnului şi unde femeile ţeseau corturi pentru Aşéra.

8. I-a adus pe toţi preoţii din cetăţile lui Iúda; a purificat înălţimile unde ardeau preoţii tămâie, de la Ghéba până la Béer-Şéba; a distrus locurile înalte de la porţi, cea care era la intrarea Porţii lui Iósue, căpetenia cetăţii, cea care era la stânga, cum intri în cetate.

9. Însă preoţii înălţimilor nu urcau la altarul Domnului în Ierusalím, ci mâncau ázime în mijlocul fraţilor lor.

10. [Regele] a purificat Tófetul, care e în Valea fiilor lui Hinnóm, ca nimeni să nu-şi mai treacă fiul sau fiica prin foc pentru Móloc.

11. A îndepărtat de la intrarea casei Domnului caii pe care regii lui Iúda îi închinaseră soarelui lângă camera lui Netán-Mélec, funcţionarul care locuia în dependinţe, şi a ars în foc carele soarelui.

12. Regele a dărâmat altarele de pe acoperişul camerei de sus a lui Aház pe care le făcuseră regii lui Iúda şi altarele pe care le făcuse Manáse în cele două curţi ale templului Domnului. Le-a dărâmat de acolo şi le-a aruncat praful în pârâul Cédron.

13. Regele a purificat înălţimile care erau în faţa Ierusalímului, pe partea dreaptă a Muntelui Nimicirii şi pe care le zidise Solomón, regele, pentru Aşéra, idolul abominábil al sidoniénilor, pentru Chemóş, idolul abominábil al lui Moáb, şi pentru Milcóm, zeul abominábil al lui Amón.

14. A sfărâmat stelele, a tăiat Aşérele şi a umplut locurile lor cu oase de oameni.

15. A dărâmat şi altarul care era la Bétel şi înălţimea făcută de Ieroboám, fiul lui Nebát, cel care îl făcuse pe Israél să păcătuiască; a ars înălţimea, a prefăcut-o în cenuşă şi a ars Aşéra.

16. Iosía s-a întors şi a văzut mormintele care erau acolo pe munte. A trimis şi a luat oasele din morminte, le-a ars pe altar profanându-l, după cuvântul Domnului pe care l-a spus omul lui Dumnezeu care a zis cuvintele acestea.

17. El a zis: „Ce este piatra aceasta pe care o văd?”. Oamenii din cetate i-au răspuns: „Este mormântul omului lui Dumnezeu care a venit din Iúda şi a strigat împotriva altarului din Bétel lucrurile acestea pe care le împlineşti tu”.

18. El a zis: „Lăsaţi-l, nimeni să nu-i mişte oasele!”. Şi au lăsat neatinse oasele lui împreună cu ale profetului care venise din Samaría.

19. Şi cu toate casele de pe înălţimi, care erau în cetăţile Samaríei şi pe care le construiseră regii lui Israél, mâniindu-l [pe Domnul], Iosía a făcut cu ele aşa cum a făcut în Bétel.

20. I-a jertfit pe altare pe toţi preoţii înălţimilor care erau acolo şi a ars oase de oameni pe [altare]. Apoi s-a întors la Ierusalím.

21. Regele a poruncit întregului popor: „Sărbătoriţi Paştele în cinstea Domnului Dumnezeului vostru, aşa cum este scris în această Carte a Alianţei!”.

22. Căci nu se mai sărbătorise un astfel de Paşte din zilele judecătorilor care judecau Israélul, nici în zilele regilor lui Israél şi nici în cele ale regilor lui Iúda.

23. Astfel, în al optsprezecelea an al regelui Iosía s-a sărbătorit acest Paşte în cinstea Domnului la Ierusalím.

24. Iosía i-a nimicit şi pe necromanţi, pe fermecători, terafímii, idolii şi toate lucrurile abominábile care erau văzute în ţara lui Iúda şi în Ierusalím, ca să împlinească cuvintele legii care era scrisă în cartea pe care o găsise Hilchía, preotul, în templul Domnului.

25. Ca el nu a fost înaintea lui niciun rege care să se întoarcă la Domnul din toată inima sa şi din tot sufletul lui şi din toată puterea sa, conform cu toată legea lui Moise. Şi nici după el nu s-a mai ridicat unul ca el.

26. Dar Domnul nu s-a întors de la mânia sa cea mare de care se aprinsese împotriva lui Iúda din cauza mâniei pe care i-a provocat-o Manáse.

27. Domnul a zis: „Îl voi îndepărta şi pe Iúda de la faţa mea aşa cum l-am îndepărtat pe Israél şi cum am îndepărtat cetatea aceasta pe care am ales-o, Ierusalímul, şi casa despre care am spus: «Acolo va fi numele meu»”.

28. Celelalte fapte ale lui Iosía şi tot ce a făcut el, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Iúda?

29. În zilele lui, Faraónul Néco, regele Egiptului, a urcat împotriva regelui Asíriei la râul Eufrát. Regele Iosía i-a ieşit înainte, iar Faraón, cum l-a văzut, l-a omorât la Meghído.

30. Slujitorii lui l-au pus mort într-un car; l-au adus de la Meghído la Ierusalím şi l-au îngropat în mormântul său. Apoi, poporul ţării l-a luat pe Ioaház, fiul lui Iosía, l-au uns şi l-au făcut rege în locul tatălui său.

31. Ioaház avea douăzeci şi trei de ani când a devenit rege şi a domnit trei luni la Ierusalím. Numele mamei sale era Hamutál, fiica lui Ieremía din Libná.

32. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, conform cu tot ce au făcut părinţii săi.

33. Faraónul Néco l-a legat la Ríbla, în ţara Hamát, ca să nu mai domnească la Ierusalím; şi a impus ţării un tribut de o sută de talánţi de argint şi de un talánt de aur.

34. Faraónul Néco l-a făcut rege pe Eliachím, fiul lui Iosía, în locul tatălui său, Iosía, şi i-a schimbat numele în Ioiachím. L-a luat pe Ioaház, care a mers în Egipt şi a murit acolo.

35. Ioiachím i-a dat lui Faraón argintul şi aurul, dar a pus tribut asupra ţării ca să dea bani, după porunca lui Faraón: a scos argintul şi aurul de la poporul ţării, de la fiecare după preţuirea lui, ca să-l dea Faraónului Néco.

36. Ioiachím avea douăzeci şi cinci de ani când a devenit rege şi a domnit unsprezece ani la Ierusalím. Numele mamei sale era Zebudá, fiica lui Pedáia din Rumá.

37. El a făcut ce este rău în ochii Domnului, conform cu tot ce au făcut părinţii săi.