1. Domnul le-a zis lui Moise şi lui Áaron în ţara Egiptului: 2,,Luna aceasta să fie pentru voi începutul lunilor; ea să fie pentru voi întâia între lunile anului!

3. Vorbiţi întregii adunări a lui Israél: în ziua a zecea a acestei lunii, fiecare să ia un animal din turmă pentru fiecare casă părintească, un animal din turmă pentru fiecare casă!

4. Iar dacă o familie este prea mică pentru un miel, să-l ia împreună cu vecinul cel mai de aproape de casă, după numărul sufletelor; fiecare să socotiţi câţi sunt de trebuinţă ca să mănânce un miel!

5. Animalul din turmă să vă fie fără cusur, de parte bărbătească, de un an; să-l luaţi fie dintre miei, fie dintre capre!

6. Să-l păstraţi până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia şi toată adunarea comunităţii lui Israél să-l înjunghie spre seară!

7. Să ia din sânge şi să pună pe amândoi uşorii uşii şi pragul de sus al caselor în care îl vor mânca!

8. Să mănânce carnea în noaptea aceea; s-o mănânce friptă la foc, cu ázime şi cu ierburi amare!

9. Să nu mâncaţi din el nimic crud sau fiert în apă, ci fript la foc: atât capul, cât şi picioarele şi măruntaiele lui!

10. Să nu lăsaţi nimic din el până dimineaţa; dacă va rămâne ceva din el până dimineaţa, să-l ardeţi în foc!

11. Să-l mâncaţi aşa: să aveţi mijlocul încins, sandalele în picioare şi toiagul în mână; să-l mâncaţi în grabă: este Paştele Domnului!

12. Eu voi trece prin ţara Egiptului în noaptea aceea şi voi lovi pe tot întâiul născut din ţara Egiptului, de la om până la animale; voi face judecată împotriva tuturor dumnezeilor Egiptului; eu sunt Domnul!

13. Sângele vă va fi semn pe casele în care veţi fi voi. Eu voi vedea sângele şi voi trece pe lângă voi. Nu va fi între voi nicio rană nimicitoare atunci când voi lovi ţara Egiptului.

14. Această zi să vă fie memorial şi să o celebraţi ca o sărbătoare a Domnului din generaţie în generaţiile voastre: ca hotărâre veşnică să o celebraţi!

15. Şapte zile să mâncaţi ázime. Încă din prima zi să îndepărtaţi aluatul din casele voastre: căci oricine va mânca pâine dospită din ziua întâi până în ziua a şaptea sufletul acela va fi nimicit din Israél.

16. În ziua întâi să aveţi o adunare sfântă! Și în ziua a şaptea să aveţi, de asemenea, o adunare sfântă. Să nu se facă nicio muncă în zilele acelea; în afară de ce mănâncă fiecare persoană, numai aceea să se facă!

17. Să ţineţi Sărbătoarea Ázimelor, fiindcă chiar în această zi am scos taberele voastre din ţara Egiptului; să ţineţi ziua aceasta din generaţie în generaţie ca pe hotărâre veşnică!

18. În luna întâi, din ziua a paisprezecea a lunii, seara, să mâncaţi ázime până în ziua a douăzeci şi una a lunii, seara!

19. Şapte zile să nu se găsească aluat în casele voastre; căci oricine va mânca ceva dospit, sufletul acela va fi nimicit din comunitatea lui Israél, fie străin, fie născut în ţară!

20. Să nu mâncaţi nimic dospit; ci, în toate locuințele voastre, să mâncaţi ázime!”.

21. Moise i-a chemat pe toţi bătrânii lui Israél şi le-a zis: ,,Mergeţi şi luaţi miei pentru familiile voastre şi înjunghiaţi [mielul] de Paşte!

22. Să luaţi un mănunchi de isop, înmuiaţi-l în sângele din vas şi să [ungeți] pragul de sus şi cei doi uşori ai uşii cu sângele din vas! Nimeni dintre voi să nu iasă din uşa casei sale până dimineaţa!

23. Domnul va trece ca să lovească Egiptul şi va vedea sângele de pe pragul de sus şi de pe cei doi uşori ai uşii. Domnul va trece pe lângă intrare şi nu-l va lăsa pe Nimicitor să intre în casele voastre ca să lovească.

24. Să ţineţi lucrul acesta ca pe o hotărâre pentru tine şi pentru fiii tăi pentru totdeauna!

25. Când veţi intra în ţara pe care v-o va da Domnul, după cum a spus, să ţineţi această slujire!

26. Şi când vă vor întreba fiii voştri: «Ce înseamnă ritul acesta?»,

27. să le ziceți: «Este jertfa de Paşte pentru Domnul, care a trecut pe lângă casele fiilor lui Israél în Egipt atunci când a lovit Egiptul şi a salvat casele noastre»”. Şi poporul s-a plecat şi s-a prosternat.

28. Fiii lui Israél au plecat şi au făcut cum le poruncise Domnul lui Moise şi lui Áaron ; aşa au făcut.

29. La miezul nopţii, Domnul i-a lovit pe toţi întâii născuţi din ţara Egiptului, de la întâiul născut al lui Faraón, care şedea pe tronul său, până la întâiul născut al celui închis în temniţă şi până la toţi întâii născuţi ai animalelor.

30. Faraón s-a sculat noaptea, el şi toţi slujitorii lui şi toţi egipténii, şi a fost strigăt mare în Egipt, căci nu era casă în care să nu fie un mort.

31. I-a chemat [Faraón] pe Moise şi pe Áaron noaptea şi le-a zis: „Ridicaţi-vă şi ieşiţi din mijlocul poporului meu voi şi fiii lui Israél! Mergeţi să-i slujiţi Domnului, după cum aţi zis!

32. Luaţi şi turmele voastre şi cirezile voastre, după cum aţi zis, şi mergeți! Şi binecuvântaţi-mă şi pe mine!”.

33. Egipténii zoreau poporul să iasă în grabă din ţară, căci ziceau: „[Altfel], vom muri cu toţii”.

34. Poporul a luat aluatul înainte de a se dospi, [purtând] pe umeri coveţile învelite în hainele lor.

35. Fiii lui Israél au făcut după cuvântul lui Moise şi le-au cerut egipténilor obiecte de argint, obiecte de aur şi haine.

36. Domnul a dat poporului [să afle] har în ochii egipténilor şi aceştia le-au dat cele cerute. Astfel i-au despuiat pe egipténi.

37. Au plecat fiii lui Israél din Rámses spre Sucót, cam şase sute de mii de bărbaţi care mergeau pe jos, afară de copii.

38. O mare mulţime [de oameni] a plecat cu ei; turme şi cirezi şi vite foarte multe.

39. Au copt din aluatul pe care îl scoseseră din Egipt turte ázime, căci nu dospise, fiindcă fuseseră alungaţi din Egipt şi nu au putut să aştepte, nici să-şi facă provizii.

40. Iar şederea fiilor lui Israél, cât au locuit în Egipt, a fost de patru sute treizeci de ani.

41. Şi, după patru sute treizeci de ani, tocmai în ziua aceea, toate oştirile Domnului au ieşit din ţara Egiptului.

42. Noáptea [aceea] a fost o noapte de veghe pentru Domnul, când i-a scos din ţara Egiptului; aceasta este noaptea de veghe în cinstea Domnului pentru toţi fiii lui Israél din generaţie în generaţie.

43. Domnul le-a zis lui Moise şi lui Áaron: „Aceasta este hotărârea în privința Paştelui: niciun străin să nu mănânce din el!

44. Orice sclav cumpărat cu bani îl vei tăia împrejur şi apoi va putea să mănânce din el.

45. Veneticul şi cel tocmit să nu mănânce din el!

46. Să se mănânce într-o singură casă; carnea să n-o scoateţi afară din casă şi să nu zdrobiţi niciun os din el!

47. Toată adunarea lui Israél să facă astfel!

48. Dacă va locui la tine un străin care vrea să facă Paştele [în cinstea] Domnului, oricine de parte bărbătească să fie tăiat împrejur; numai atunci se va putea apropia să-l facă; şi va fi ca unul născut în ţară; dar niciun netăiat împrejur să nu mănânce din el!

49. Va fi o singură lege pentru cel născut în ţară şi pentru străinul care locuieşte în mijlocul vostru”.

50. Toţi fiii lui Israél au făcut cum le poruncise Domnul lui Moise şi lui Áaron ; aşa au făcut.

51. Chiar în ziua aceea Domnul i-a scos din ţara Egiptului pe fiii lui Israél, după grupurile lor.





“A mulher forte é a que tem temor de Deus, a que mesmo à custa de sacrifício faz a vontade de Deus.” São Padre Pio de Pietrelcina