1. Símon a auzit că Trífon şi-a adunat o armată numeroasă şi a venit în ţara lui Iúda ca s-o distrugă.

2. A văzut că poporul era tulburat şi înfricoşat, a urcat la Ierusalím şi a adunat poporul.

3. I-a încurajat şi le-a zis: „Voi ştiţi câte am făcut eu, fraţii mei şi casa tatălui meu pentru legi şi pentru sanctuar, războaiele şi strâmtorările pe care le-am văzut.

4. Pentru aceasta au murit fraţii mei, toţi pentru Israél, şi am rămas eu singur.

5. Acum, departe de mine să-mi cruţ viaţa în vreun moment de strâmtorare, căci nu sunt mai bun decât fraţii mei!

6. Mai degrabă mă voi răzbuna în favoarea neamului meu, a sanctuarului, a femeilor şi a copiilor noştri, căci s-au adunat toate popoarele ca să ne distrugă din cauza duşmăniei”.

7. La auzul acestor cuvinte, duhul poporului s-a înflăcărat

8. şi au răspuns cu glas puternic: „Tu eşti conducătorul nostru în locul lui Iúda şi al lui Ionatán, fratele tău.

9. Poartă luptele noastre şi tot ceea ce ne vei spune, noi vom face!”.

10. I-a adunat pe toţi bărbaţii războinici şi s-a grăbit să ducă la împlinire zidurile Ierusalímului şi să îl întărească de jur împrejur.

11. L-a trimis pe Ionatán, [fiul] lui Absalóm, şi împreună cu el o armată suficientă la Iópe. I-a scos pe cei care erau înăuntrul ei şi a rămas în ea.

12. Trífon a plecat din Ptolemáis cu o armată numeroasă ca să vină în ţinutul lui Iúda. Ionatán era cu el sub pază.

13. Símon şi-a fixat tabăra la Adidá, în faţa câmpiei.

14. Trífon a aflat că Símon s-a ridicat în locul lui Ionatán, fratele lui, şi că are de gând să lupte împotriva lui şi a trimis la el mesageri ca să-i spună:

15. „Pentru argintul pe care Ionatán, fratele tău, îl datorează [vistieriei] regale pentru funcţia pe care o are, l-am luat captiv.

16. Acum trimite o sută de talánţi de argint şi doi dintre fiii lui ca ostatici, ca nu cumva, fiind eliberat, să se revolte împotriva noastră; iar noi îl vom elibera!”.

17. Símon şi-a dat seama că îi vorbeşte cu înşelăciune, dar a trimis să ia argintul şi copiii, ca nu cumva să provoace duşmănie mai mare în popor,

18. spunându-se: „Pentru că nu am trimis argintul şi copiii, [Ionatán] a pierit”.

19. Ei au trimis copiii şi cei o sută de talánţi. Însă [Trífon] a minţit şi nu l-a eliberat pe Ionatán.

20. După acestea, Trífon a venit ca să pătrundă în ţinut şi să-l distrugă. A venit pe o cale ocolită spre Adorá, însă Símon şi tabăra lui îi ieşeau înainte în orice loc în care mergea.

21. Cei din fortăreaţă au trimis mesageri la Trífon ca să se grăbească să vină la ei prin pustiu şi să le trimită provizii.

22. Trífon a pregătit toată noaptea întreaga cavalerie ca să vină, însă în noaptea aceea a fost foarte multă zăpadă şi nu a [putut] veni din cauza zăpezii. A plecat şi a venit în Galaád.

23. Când a ajuns la Bascamá, l-a ucis pe Ionatán şi l-a îngropat acolo.

24. Apoi, Trífon s-a întors şi a plecat în ţara lui.

25. Símon a trimis şi a luat osemintele lui Ionatán, fratele lui, şi l-a îngropat la Modiín, cetatea părinţilor săi.

26. Tot Israélul l-a plâns cu jale mare şi l-au jelit multe zile.

27. Símon a construit pe mormântul părinţilor lui şi al fraţilor săi [un monument] şi l-a înălţat cu pietre cioplite ca să se vadă din faţă şi din spate.

28. A fixat şapte piramide, una în faţa alteia, pentru tatăl, pentru mama şi pentru cei patru fraţi ai săi.

29. Şi le-a făcut o lucrare înconjurându-le cu coloane mari; pe coloane a făcut panoplii spre amintire veşnică, iar alături de panoplii corăbii sculptate pentru a fi privite de toţi cei care pluteau pe mare.

30. Acesta este mormântul pe care l-a făcut în Modiín şi care este până în ziua aceasta.

31. Trífon a mers cu înşelăciune la regele Antióh, care era tânăr, şi l-a ucis.

32. A domnit în locul lui, şi-a pus [pe cap] coroana Asiei şi a făcut un mare dezastru în ţară.

33. Símon a construit fortăreţe în Iudéea, le-a înconjurat cu turnuri înalte şi cu ziduri mari, cu porţi şi zăvoare şi a pus proviziile în fortăreţe.

34. Símon a ales bărbaţi şi i-a trimis la regele Demétrios ca să dea scutire [de impozite] ţării, pentru că toate faptele lui Trífon au fost jafuri.

35. Regele Demétrios a trimis la el [mesageri] cu aceste cuvinte, i-a răspuns şi i-a scris această scrisoare:

36. „Regele Demétrios, lui Símon, marele preot şi prieten al regilor, bătrânilor şi neamului iudeilor, salutare!

37. Am primit coroana de aur şi [ramura] de palmier pe care le-aţi trimis şi suntem gata să facem cu voi pace trainică şi să le scriem funcţionarilor să vă scutească de impozite.

38. Toate câte le-am stabilit în ceea ce vă priveşte rămân [în vigoare], iar fortăreţele pe care le-aţi construit sunt ale voastre.

39. Vă iertăm erorile şi greşelile [făcute] până în ziua de azi şi [vă scutim de taxa] pentru coroană pe care o datoraţi şi, dacă s-a impus vreo altă taxă în Ierusalím, să nu o plătiţi!

40. Dacă cineva dintre voi doreşte să fie înscris între cei care sunt cu noi, îl vor înscrie. Să fie pace între noi!”.

41. În anul o sută şaptezeci a fost ridicat jugul neamurilor de [pe grumazul] lui Israél.

42. Poporul a început să scrie în înscrieri şi în contracte „anul întâi al lui Símon, marele preot, strateg şi conducător al Iudeii”.

43. În acele zile, [Símon] şi-a fixat tabăra în faţa cetăţii Gazára, a înconjurat-o cu trupele. A făcut un turn mobil, l-a apropiat de cetate, a lovit unul dintre turnuri şi l-a capturat.

44. Cei care erau în turnul mobil au sărit în cetate şi s-a făcut o mare agitaţie în cetate.

45. Cei din cetate au urcat împreună cu femeile şi copiii lor pe zid. Sfâşiindu-şi hainele, au strigat cu glas puternic, cerându-i lui Símon să le dea [mâna] dreaptă.

46. Şi spuneau: „Nu vă purtaţi cu noi după nelegiuirea noastră, ci după îndurarea ta!”.

47. Símon s-a învoit cu ei şi nu a mai luptat împotriva lor. I-a scos din cetate şi a purificat casele în care erau idoli. Astfel au intrat în [cetate] cu imnuri şi cu laude.

48. A scos din ea toate impurităţile şi a aşezat în ea oameni care să împlinească legea. A fortificat-o şi şi-a construit în ea case.

49. Cei din fortăreaţa care era în Ierusalím erau împiedicaţi să iasă şi să intre în zonă ca să cumpere sau să vândă. Au flămânzit foarte mult şi mulţi dintre ei au murit de foame.

50. Au strigat către Símon să le dea [mâna] dreaptă, iar el le-a dat-o. I-a scos de acolo şi a purificat fortăreaţa de contaminări.

51. A intrat în ea în ziua a douăzeci şi treia a lunii a doua a anului o sută şaptezeci şi unu cu cântece de laudă, ramuri de palmier, cu [sunet] de harpe, cimbale, alăute, cu imnuri şi cântări, pentru că fusese zdrobit un duşman mare din Israél.

52. A stabilit ca în fiecare an să intre în ziua aceea cu bucurie. A întărit muntele templului care era lângă fortăreaţă şi au locuit acolo el şi cei care erau cu el.

53. Símon a văzut că Ioan, fiul său, devenise bărbat şi l-a stabilit conducător al tuturor armatelor. Iar el a locuit la Gazára.





“Uma só coisa é necessária: estar perto de Jesus”. São Padre Pio de Pietrelcina