Cartea întâi a Macabéilor, 2

1. În acele zile, s-a ridicat Matatía, fiul lui Ioan, [fiul] lui Símon, preotul, dintre cei ai lui Ioaríb din Ierusalím, şi s-a stabilit la Modiín.

2. El avea cinci fii: Ioan, numit Gadí,

3. Símon, numit Tasí,

4. Iúda, numit Macabéul,

5. Eleazár, numit Aurán, şi Ionatán, numit Apfús.

6. El a văzut blasfemiile care s-au întâmplat în Iúda şi în Ierusalím.

7. El a zis: „Vai! De ce m-am născut ca să văd ruinarea poporului meu şi ruinarea cetăţii sfinte şi să stau aici când este dată în mâna duşmanilor, iar sanctuarul, în mâna străinilor?

8. Templul ei a devenit ca un om lipsit de cinste.

9. Obiectele gloriei sale au fost duse în captivitate, pruncii ei au fost ucişi în pieţele ei şi tinerii ei, de sabia duşmanului.

10. Care popor nu i-a moştenit domnia şi nu a pus stăpânire peste prăzile ei?

11. Toată podoaba ei a fost luată şi [cetatea] liberă a devenit sclavă.

12. Iată, cele sfinte ale noastre, frumuseţea noastră şi gloria noastră au fost pustiite, neamurile le-au profanat!

13. Pentru ce să mai trăim?”.

14. Matatía şi fiii lui şi-au sfâşiat hainele, s-au încins cu sac şi au plâns foarte mult.

15. Cei care erau lângă rege şi care obligau la apostazie au venit în cetatea Modiín ca să aducă jertfe.

16. Mulţi din Israél treceau la ei, însă Matatía şi fiii lui s-au adunat împreună.

17. Cei care erau lângă rege i-au zis lui Matatía: „Tu eşti un conducător cinstit şi mare în cetatea aceasta, sprijinit de fii şi de fraţi.

18. Acum, apropie-te primul şi împlineşte hotărârea regelui aşa cum au făcut toate neamurile, bărbaţii lui Iúda şi cei care au rămas la Ierusalím şi fiţi tu şi fiii tăi dintre cei care îl iubesc pe rege! Tu şi fiii tăi veţi fi cinstiţi cu aur, argint şi daruri multe”.

19. Matatía a răspuns şi a zis cu glas puternic: „Chiar dacă toate neamurile care se află sub stăpânirea regelui vor asculta de el şi fiecare va părăsi cultul părinţilor săi şi vor adera la poruncile sale,

20. eu, fiii mei şi fraţii mei vom umbla în alianţa părinţilor noştri.

21. Să ne ferească [Dumnezeu] să părăsim legea şi prescrierile!

22. Nu vom asculta de cuvintele regelui ca să părăsim cultul nostru nici la dreapta, nici la stânga!”.

23. Când a terminat de spus aceste cuvinte, s-a apropiat un bărbat iudeu înaintea ochilor tuturor ca să aducă jertfă pe altarul din Modiín, după hotărârea regelui.

24. Matatía a văzut, s-a aprins de zel şi i s-au cutremurat rărunchii. L-a cuprins o mânie dreaptă, a alergat şi l-a înjunghiat pe altar.

25. În acelaşi moment l-a ucis şi pe bărbatul regelui care-i obliga să jertfească şi a dărâmat altarul.

26. S-a aprins de zel pentru lege cum a făcut Pinhás împotriva lui Zambrí, [fiul] lui Salóm.

27. Matatía a strigat în cetate cu glas puternic şi a zis: „Oricine are zel pentru lege şi este pentru alianţă să iasă după mine!”.

28. Apoi, el şi fiii lui au fugit în munţi şi au părăsit ceea ce aveau în cetate.

29. Atunci, mulţi care căutau dreptatea şi judecata au coborât în pustiu şi s-au aşezat acolo:

30. ei, fiii lor şi soţiile lor şi animalele lor, pentru că se înăspriseră asupra lor relele.

31. Dar s-a adus la cunoştinţa oamenilor regelui şi armatei care erau în Ierusalím, în cetatea lui Davíd, că nişte oameni care încălcaseră porunca regelui au coborât în locuri ascunse în pustiu.

32. Mulţi au alergat după ei, i-au ajuns şi s-au aşezat în linie de luptă. Şi s-au pregătit de război împotriva lor în zi de sabát.

33. Ei au spus: „Până aici! Ieşiţi, împliniţi cuvântul regelui şi veţi trăi!”.

34. Dar ei au zis: „Nu vom ieşi, nici nu vom împlini cuvântul regelui, profanând ziua de sabát!”.

35. Atunci, [oamenii regelui] au pornit război împotriva lor.

36. Dar ei nu le-au răspuns, nu au aruncat cu pietre împotriva lor şi nici nu au blocat locurile ascunse.

37. Şi au spus: „Vom muri cu toţii în sinceritatea noastră! Cerul şi pământul dau mărturie despre noi că ne ucideţi pe nedrept!”.

38. Dar ei s-au ridicat împotriva lor în luptă şi i-au ucis pe ei, pe femeile lor, pe copiii lor şi pe animalele lor, circa o mie de oameni.

39. Matatía şi prietenii lui au aflat şi au plâns foarte mult pentru ei.

40. Atunci a zis fiecare către vecinul său: „Dacă acum toţi vom face aşa cum au făcut fraţii noştri şi nu ne vom lupta împotriva neamurilor pentru sufletele noastre şi pentru prescrierile noastre, îndată ne vor şterge de pe pământ”.

41. Au ţinut sfat în ziua aceea şi au zis: „Orice om care ar veni împotriva noastră la luptă în zi de sabát, vom lupta împotriva lui, ca să nu murim cu toţii aşa cum au murit fraţii noştri care erau în locurile ascunse”.

42. Atunci li s-au adăugat grupul hasidéilor, oameni puternici din Israél, toţi devotaţi legii.

43. Toţi cei care fugeau de rele li s-au adăugat şi le-au devenit ajutor.

44. Au format o armată şi i-au bătut pe păcătoşi în mânia lor şi pe oamenii nelegiuiţi în furia lor, iar restul a fugit între popoare ca să se salveze.

45. Matatía şi prietenii lui au străbătut [ţara] de jur împrejur şi au dărâmat altarele.

46. I-au tăiat împrejur cu forţa pe copiii netăiaţi pe care i-au găsit în munţii lui Israél.

47. I-au urmărit pe cei aroganţi şi lucrarea a avut succes prin mâna lor.

48. Au smuls legea din mâna neamurilor şi a regilor şi nu au dat nicio şansă celui păcătos.

49. Lui Matatía i s-au apropiat zilele ca să moară. El le-a spus fiilor săi: „Acum s-a stabilit trufia, dispreţul şi timpul ruinării şi mânia furiei.

50. Acum, fiilor, aprindeţi-vă de zel pentru lege şi daţi-vă sufletele pentru alianţa părinţilor noştri!

51. Amintiţi-vă de faptele părinţilor pe care le-au săvârşit în generaţiile lor şi veţi dobândi glorie mare şi un nume veşnic!

52. Oare Abrahám nu a fost încercat şi a fost găsit credincios şi i s-a considerat aceasta ca dreptate?

53. Iosíf, în timpul strâmtorării sale, a păzit porunca şi a devenit stăpânul Egiptului.

54. Pinhás, părintele nostru, pentru zelul lui a primit alianţa preoţiei veşnice.

55. Iósue, pentru că a împlinit cuvântul, a devenit judecător în Israél.

56. Cáleb, pentru că a dat mărturie în adunare, a primit moştenirea în ţară;

57. Davíd, pentru evlavia lui, a moştenit tronul de domnie în veci;

58. Ilíe, pentru zelul faţă de lege, a fost răpit în ceruri;

59. Ananía, Azaría şi Misaél, crezând, au fost salvaţi de flăcări;

60. Daniél, pentru sinceritatea lui, a fost eliberat din gura leilor.

61. Astfel, gândiţi-vă că, din generaţie în generaţie, toţi cei care speră în el nu vor pieri!

62. Nu vă temeţi de cuvintele celui păcătos, căci gloria lui va fi dată gunoiului şi viermilor!

63. Astăzi se ridică şi mâine nu mai este de găsit, căci s-a întors în ţărâna lui şi planul lui a pierit.

64. Fiilor, fiţi bărbaţi şi întăriţi-vă în lege, căci în ea veţi fi glorificaţi!

65. Iată, Simeón, fratele vostru, ştiu că este un bărbat chibzuit! Ascultaţi de el în toate zilele! El va fi pentru voi tată.

66. Iúda Macabéul, puternic în luptă din tinereţea lui, el va fi pentru voi conducătorul armatei şi va purta războiul împotriva popoarelor.

67. Voi adunaţi-i la voi pe toţi cei care împlinesc legea şi faceţi răzbunarea poporului vostru!

68. Pedepsiţi neamurile cu pedeapsa [cuvenită] şi aveţi grijă de prescrierea legii!”.

69. Apoi i-a binecuvântat şi a fost adăugat la părinţii lui.

70. A murit în anul o sută patruzeci şi şase şi l-au îngropat în mormântul părinţilor săi, la Modiín. Tot Israélul l-a jelit cu jale mare.