1. Muştele moarte pot strica şi revărsa untdelemnul amestecat; puţină nebunie este mai de preţ decât înţelepciunea şi decât gloria.

2. Inima celui înţelept este la dreapta lui, iar inima celui nesimţit este la stânga lui.

3. Chiar şi pe drum merge ca nebunul, este lipsit de inimă şi spune despre fiecare: „Este nebun”.

4. Dacă duhul celui care conduce se ridică împotriva ta, nu-ţi lăsa locul, căci calmul linişteşte păcate mari!

5. Există un rău pe care l-am văzut sub soare ca greşeala care iese de la cel care are putere:

6. cel nebun este pus pe înălţimi mari, iar cei bogaţi se aşază în locuri joase.

7. Am văzut sclavi pe cai şi conducători care mergeau ca sclavii pe pământ.

8. Cine sapă o groapă cade în ea şi cine dărâmă un zid este muşcat de şarpe.

9. Cine taie pietre poate fi rănit de ele, iar cine crapă lemne este în pericol din cauza lor.

10. Dacă fierul este tocit şi tăişul nu este ascuţit, trebuie să fie mai puternice forţele.

11. Dacă muşcă şarpele fără să fi fost descântat, nu este niciun avantaj pentru cel care descântă. Înţelepciunea şi prostia

12. Cuvintele gurii celui înţelept sunt har, dar buzele celui nesimţit îl pierd.

13. Începutul cuvintelor gurii sale sunt nebunie, iar sfârşitul gurii sale este prostia cea mai rea.

14. Nebunul îşi înmulţeşte cuvintele; omul nu ştie ce va fi; cine-i va face cunoscut ce va fi după el?

15. Truda celui nesimţit îl oboseşte, când nu ştie să meargă în cetate.

16. Vai de tine, ţară al cărei rege este un tânăr şi ale cărei căpetenii mănâncă de dimineaţă!

17. Dar ferice de tine, ţară al cărei rege este un fiu de nobili, ale cărei căpetenii mănâncă la timp pentru a se întări, şi nu pentru a bea.

18. Din cauza lenei cade grinda şi din cauza delăsării mâinilor picură în casă.

19. Fac pâine pentru voioşie şi vinul înveseleşte viaţa, iar argintul răspunde la toate.

20. Nu-l blestema pe rege nici în gândul tău şi nu-l blestema pe cel bogat nici în camera ta de dormit! Căci pasărea cerului face să umble glasul şi zburătoarele fac cunoscut lucrul.





“A divina bondade não só não rejeita as almas arrependidas, como também vai em busca das almas teimosas”. São Padre Pio de Pietrelcina