Cartea Proverbelor, 16

1. Omului îi aparţin orânduirile inimii, dar de la Domnul vine răspunsul limbii.

2. Toate căile omului sunt curate în ochii lui, dar cel care cercetează duhurile este Domnul.

3. Dezvăluie-i Domnului lucrarea ta şi se vor realiza gândurile tale.

4. Toate lucrările Domnului sunt pentru scopul lor, chiar şi cel rău, pentru ziua cea rea.

5. Lucru abominábil pentru Domnul este orice inimă îngâmfată; cu siguranţă, ea nu va fi considerată curată.

6. În îndurare şi adevăr este acoperită nelegiuirea şi prin teama de Domnul [omul] se îndepărtează de rău.

7. Când Domnului îi plac căile unui om, chiar şi pe duşmanii lui îi face să se împace cu el.

8. Mai bine puţin, dar cu dreptate, decât multe venituri, dar fără judecată.

9. Inima omului îşi gândeşte calea, dar Domnul stabileşte paşii săi.

10. Prezicere este pe buzele regelui, la judecată, gura lui nu comite sacrilegiu.

11. Cântarul şi balanţele drepte sunt ale Domnului, toate greutăţile sacului sunt lucrarea lui.

12. Lucru abominábil pentru regi este să se facă vinovăţie, pentru că în dreptate se stabileşte tronul.

13. Plăcerea regilor sunt buzele drepte, ei îi iubesc pe cei care spun lucruri drepte.

14. Furia regelui este mesagera morţii, dar omul înţelept o evită.

15. În lumina feţei regelui este viaţa, favoarea lui, ca norul ploii târzii.

16. Dobândirea înţelepciunii este mult mai bună decât aurul fin şi dobândirea priceperii este mai de preferat decât argintul.

17. Drumul celor drepţi este să se îndepărteze de rău; cine are grijă de suflet îşi păzeşte calea.

18. Înainte de zdrobire este îngâmfarea şi înaintea prăbuşirii este semeţia duhului.

19. Mai bine înjosirea duhului cu cei umili decât parte la jaf cu cei îngâmfaţi.

20. Cine este prudent cu privire la cuvânt află bunăstare şi cine se încrede în Domnul este fericit.

21. Celui înţelept cu inima i se spune priceput, iar dulceaţa buzelor adaugă la învăţătură.

22. Izvor de viaţă este prudenţa pentru cel care o stăpâneşte şi disciplinarea nebunilor este nebunie.

23. Inima înţeleptului îşi cântăreşte gura şi pe buzele sale este adăugată învăţătura.

24. Fagure de miere sunt cuvintele plăcute, dulci pentru suflet şi medicament pentru oase.

25. Este o cale [ce pare] dreaptă înaintea omului, dar la sfârşitul ei sunt căile morţii.

26. Sufletul care trudeşte pentru sine trudeşte căci gura sa apasă asupra lui.

27. Omul de nimic sapă răul şi pe buzele lui este ca un foc care arde.

28. Omul pervers stârneşte neînţelegere şi cel care murmură îi desparte pe prieteni.

29. Omul violent îl ademeneşte pe aproapele său şi-l face să meargă pe o cale care nu este bună.

30. Clipirea din ochi este spre a plănui lucruri perverse şi strâmbatul din buze duce răul la sfârşit.

31. Cărunteţea este o cunună de glorie, ea se găseşte pe calea dreptăţii.

32. Este mai bun cel încet la mânie decât cel viteaz şi cel care-şi stăpâneşte duhul, decât cel care capturează o cetate.

33. În poala [hainei] se aruncă sorţii, dar judecata este de la Domnul.