1. Maestrului de cor. Pe „mahalát”. Poem. Al lui Davíd. A spus nebunul în inima lui: „Nu este Dumnezeu!”.

2. Sunt corupţi, au săvârşit lucruri abominábile; nu-i nimeni care să facă binele.

3. Dumnezeu din ceruri priveşte spre fiii oamenilor ca să vadă dacă există [vreun om] chibzuit, [vreunul] care să-l caute pe Dumnezeu.

4. Toţi au rătăcit, s-au pervertit cu toţii, nu-i nimeni care să facă binele, nu este nici măcar unul.

5. Oare nu ştiu toţi cei ce săvârşesc fărădelegea, care devorează poporul meu cum ar mânca o pâine şi pe Domnul nu l-au invocat?

6. Acolo vor tremura de spaimă, unde nu este spaimă. Căci Dumnezeu a risipit oasele celor ce te împresurau; au fost făcuţi de ruşine, pentru că Dumnezeu i-a respins.

7. Cine va da din Sión mântuirea lui Israél? Când va întoarce Domnul poporul său din captivitate, va tresălta Iacób şi se va bucura Israél.





“O santo silêncio nos permite ouvir mais claramente a voz de Deus”. São Padre Pio de Pietrelcina