Evanghelia după sf. Luca, 4

1. (Mt 4,1-11; Mc 1,12-13) Isus, plin de Duhul Sfânt, s-a întors de la Iordán şi a fost dus de Duh în pustiu

2. timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de diavol. Nu a mâncat nimic în zilele acelea şi, când ele s-au sfârşit, i-a fost foame.

3. Atunci diavolul i-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, spune acestei pietre să devină pâine”.

4. Însă Isus i-a răspuns: „Este scris: «Nu numai cu pâine va trăi omul»”.

5. Ducându-l mai sus, i-a arătat într-o clipă toate împărăţiile lumii

6. şi diavolul i-a spus: „Îţi voi da toată autoritatea şi gloria lor, pentru că mie mi-a fost dată şi o dau cui vreau.

7. Deci, dacă tu mă vei adora, a ta va fi toată”.

8. Răspunzând, Isus i-a spus: „Este scris: «Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora şi numai lui îi vei sluji»”.

9. L-a dus apoi în Ierusalím şi l-a aşezat pe coama templului şi i-a spus: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos de aici,

10. căci este scris: «Le va porunci îngerilor săi în privinţa ta ca să te păzească

11. şi: Te vor duce pe mâini ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră»”.

12. Însă Isus, răspunzându-i, i-a zis: „S-a spus: «Nu-l vei ispiti pe Domnul Dumnezeul tău!»”.

13. Şi după ce a terminat toată ispitirea, diavolul s-a îndepărtat de la el pentru un anumit timp.

14. (Mt 4,12-17; 13,53-58; Mc 1,14-15; 6,1-6) Isus s-a întors în Galiléea cu puterea Duhului şi faima lui s-a răspândit în toate împrejurimile.

15. Iar el învăţa în sinagogile lor şi era glorificat de toţi.

16. A venit la Nazarét, unde fusese crescut, şi a intrat în sinagogă după obiceiul lui, în zi de sâmbătă, şi s-a ridicat ca să citească.

17. I s-a dat Cartea profetului Isaía şi deschizând cartea, a găsit locul în care era scris:

18. „Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns, să duc săracilor vestea cea bună; m-a trimis să proclam celor captivi eliberarea şi celor orbi, recăpătarea vederii, să redau libertatea celor asupriţi;

19. să vestesc un an de bunăvoinţă al Domnului”.

20. Apoi, închizând cartea şi dând-o înapoi slujitorului, s-a aşezat. Ochii tuturor din sinagogă erau aţintiţi spre el.

21. A început apoi să le vorbească: „Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care aţi [ascultat-o] cu urechile voastre!”.

22. Toţi dădeau mărturie în favoarea lui şi se mirau de cuvintele de har care ieşeau din gura lui şi spuneau: „Nu este acesta fiul lui Iosíf?”.

23. Dar el le-a spus: „Fără îndoială îmi veţi zice parabola aceasta: «Doctore, vindecă-te pe tine însuţi! Ceea ce am auzit că s-a întâmplat în Cafárnaum, fă şi aici, în patria ta!».

24. Adevăr vă spun că niciun profet nu este acceptat în patria sa;

25. şi adevărat vă spun că multe văduve erau în Israél în zilele lui Ilíe, când cerul a fost închis timp de trei ani şi şase luni, încât s-a făcut mare foamete în toată ţara,

26. dar Ilíe nu a fost trimis la niciuna dintre ele, ci doar la o femeie văduvă din Sarépta Sidónului.

27. Şi mulţi leproşi erau în Israél pe timpul profetului Elizéu, dar nimeni dintre ei n-a fost curăţat, decât doar Naamán sirianul”.

28. Auzind acestea, toţi cei din sinagogă s-au umplut de mânie.

29. Ridicându-se, l-au scos din cetate şi l-au dus pe buza prăpastiei de pe colina pe care era construită cetatea lor ca să-l arunce de acolo.

30. Însă el, trecând prin mijlocul lor, a plecat.

31. (Mc 1,21-28) Apoi a coborât la Cafárnaum – o cetate din Galiléea – şi îi învăţa [în zilele de] sâmbătă,

32. iar ei erau uimiţi de învăţătura lui, deoarece cuvântul lui era [spus] cu autoritate.

33. Era în sinagogă un om care avea duh de diavol necurat şi striga cu glas puternic:

34. „Ei! Ce ai cu noi, Isuse din Nazarét? Ai venit să ne distrugi? Ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu”.

35. Însă Isus i-a poruncit cu asprime, spunându-i: „Taci şi ieşi din el!”. Atunci diavolul l-a trântit în mijloc şi a ieşit din el fără ca să-i facă vreun rău.

36. I-a cuprins teama pe toţi şi spuneau unii către alţii: „Ce fel de cuvânt este acesta? El le porunceşte duhurilor necurate cu autoritate şi putere şi ele ies!”.

37. Şi vestea despre el s-a răspândit în toată împrejurimea.

38. (Mt 8,14-17; Mc 1,29-34) Ieşind din sinagogă, [Isus] a intrat în casa lui Símon. Soacra lui Símon era cuprinsă de o febră mare şi l-au rugat pentru ea.

39. Aplecându-se asupra ei, a poruncit cu asprime febrei şi aceasta a lăsat-o. Ridicându-se îndată, ea îi servea.

40. La apusul soarelui, toţi cei care aveau bolnavi de diferite boli îi aduceau la el, iar el, punându-şi mâinile peste fiecare dintre ei, îi vindeca:

41. din mulţi ieşeau diavoli care strigau şi spuneau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!”. Dar el, mustrându-i, nu le permitea să vorbească pentru că ştiau că el este Cristos.

42. (Mc 1,35-39) După ce s-a făcut ziuă, ieşind, a mers într-un loc pustiu, însă mulţimile îl căutau şi, ajungând până la el, voiau să-l oprească să plece de la ei.

43. Dar el le-a spus: „Trebuie să vestesc împărăţia lui Dumnezeu şi celorlalte cetăţi, pentru că de aceea am fost trimis”.

44. Şi predica prin sinagogile din Iudéea.