Faptele Apostolilor, 16

1. Apoi a ajuns la Dérbe şi la Lístra. Şi era acolo un discipol al cărui nume era Timotéi, fiul unei evreice credincioase; tatăl lui era grec.

2. Fraţii din Lístra şi Icóniu dădeau bună mărturie despre el.

3. Voindu-l să vină cu el, Paul l-a luat şi l-a circumcis din cauza iudeilor care erau în acele locuri, căci toţi ştiau că tatăl său era grec.

4. Când treceau prin cetăţi, îi învăţau să ţină deciziile luate de apostolii şi de prezbíterii din Ierusalím.

5. Astfel, Bisericile se întăreau în credinţă şi creşteau în număr din zi în zi.

6. Apoi au străbătut Frígia şi ţinutul Galaţiei, pentru că au fost opriţi de Duhul Sfânt să vestească cuvântul în Asia.

7. Când au ajuns la [hotarele] Mísiei, au încercat să meargă în Bitínia, dar Duhul lui Isus nu i-a lăsat.

8. Atunci, au trecut prin Misia şi au coborât la Tróas.

9. În timpul nopţii, Paul a avut o viziune: un bărbat macedonean stătea în picioare şi îl ruga: „Treci în Macedónia, ajută-ne!”.

10. După ce am avut viziunea, am căutat să plecăm îndată în Macedónia, convini că Dumnezeu ne-a chemat să le predicăm evanghelia.

11. Îmbarcându-ne de la Tróas, ne-am dus direct în Samotrácia, iar a doua zi, la Neapóli

12. şi, de acolo, la Filípi, care este o cetate importantă în ţinutul Macedoniei, o colonie. În cetate am rămas câteva zile.

13. Într-o zi de sâmbătă am ieşit în afara porţii, lângă un râu, unde credeam că este loc de rugăciune. Aşezându-ne, le-am vorbit femeilor care se adunaseră.

14. O femeie cu numele Lídia, vânzătoare de purpură din cetatea Tiatíra, adoratoare a lui Dumnezeu, ne asculta. Acesteia, Domnul i-a deschis inima ca să asculte cu atenţie cele spuse de Paul.

15. După ce a fost botezată ea şi casa ei, ne-a invitat, zicând: „Dacă aţi judecat că sunt credincioasă Domnului, veniţi şi rămâneţi în casa mea!”. Şi ne-a obligat să acceptăm.

16. În timp ce mergeam spre locul de rugăciune, ne-a ieşit în cale o servitoare care avea un duh de ghicitoare. Ghicind, ea aducea stăpânilor ei mult [câştig].

17. Aceasta, ţinându-se de Paul şi de noi, a strigat: „Aceşti oameni sunt slujitorii Dumnezeului celui Preaînalt; ei vă vestesc calea mântuirii”.

18. Lucrul acesta l-a făcut timp de mai multe zile. Iritat, Paul s-a întors şi i-a spus duhului: „În numele lui Isus Cristos, îţi poruncesc să ieşi din ea!”. Şi a ieşit în aceeaşi clipă.

19. Dar stăpânii ei, văzând că s-a dus speranţa câştigului lor, i-au prins pe Paul şi pe Síla şi i-au dus cu forţa în piaţă, înaintea conducătorilor,

20. apoi i-au înfăţişat înaintea judecătorilor, spunând: „Aceşti oameni tulbură cetatea noastră; sunt iudei

21. şi predică obiceiuri pe care noi, fiind románi, nu avem voie nici să le primim, nici să le practicăm”.

22. Atunci, mulţimea s-a ridicat împotriva lor, iar judecătorii, după ce le-au smuls hainele, au poruncit să fie bătuţi cu vergi.

23. După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în închisoare şi i-au poruncit gardianului să-i păzească în siguranţă.

24. Acesta, primind o asemenea poruncă, i-a aruncat în partea cea mai dinăuntru a închisorii şi le-a pus picioarele în butuci.

25. Către miezul nopţii, Paul şi Síla se rugau şi cântau imnuri lui Dumnezeu, iar cei închişi îi ascultau.

26. Dintr-o dată, a venit un mare cutremur, astfel încât s-au zguduit temeliile închisorii: toate uşile s-au deschis imediat şi lanţurile tuturor s-au desfăcut.

27. Trezindu-se gardianul din somn şi văzând că uşile închisorii sunt deschise, şi-a scos sabia şi voia să se sinucidă, crezând că deţinuţii au fugit.

28. Dar Paul a strigat cu glas puternic: „Să nu-ţi faci niciun rău, pentru că toţi suntem aici!”.

29. Atunci el a cerut o lumină, a alergat înăuntru şi, tremurând, s-a aruncat înaintea lui Paul şi a lui Síla.

30. Apoi, scoţându-i afară, le-a zis: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?”.

31. Ei i-au răspuns: „Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit tu şi casa ta!”.

32. Şi i-au vestit cuvântul Domnului lui şi tuturor celor care erau în casa lui.

33. Luându-i chiar în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile şi îndată a fost botezat el şi toţi ai lui.

34. I-a dus apoi în casă, a pus masa şi s-a bucurat cu toată casa pentru că a crezut în Dumnezeu.

35. Când s-a făcut ziuă, judecătorii au trimis lictori ca să spună: „Eliberaţi-i pe oamenii aceia!”.

36. Gardianul i-a adus la cunoştinţă lui Paul aceste cuvinte: „Judecătorii au trimis vorbă ca să fiţi eliberaţi; aşadar, ieşiţi acum şi mergeţi în pace!”.

37. Dar Paul a răspuns: „După ce, fără să fi fost judecaţi, ne-au bătut în public pe noi, cetăţeni románi, şi ne-au aruncat în închisoare, acum ne scot afară în ascuns? Nu! Să vină ei înşişi şi să ne elibereze!”.

38. Lictorii au adus la cunoştinţa judecătorilor aceste cuvinte, iar ei, aflând că sunt románi, au fost cuprinşi de frică.

39. Au venit, i-au chemat şi i-au eliberat, rugându-i să plece din cetate.

40. Ieşind din închisoare, au intrat în casa Lídiei. Şi după ce i-au văzut şi i-au încurajat pe fraţi, au plecat.