Talált 55 Eredmények: Mardohéu

  • Au venit cu Zorobabél Iósue, Nehemía, Seráia, Reeláia, Mardohéu, Bilşán, Mispár, Bigvái, Rehúm, Baaná. Iar numărul oamenilor din poporul lui Israél era: (Cartea lui Ésdra 2, 2)

  • Au venit cu Zorobabél: Iósue, Nehemía, Azaría, Raamía, Nahamaní, Mardohéu, Bilşán, Misperet, Bigvái, Nehúm, Baaná. Numărul oamenilor din poporul lui Israél: (Cartea lui Nehemía 7, 7)

  • (1a) În anul al doilea al regelui Artaxérxes cel Mare, în prima [zi] a [lunii] Nisán, a avut un vis Mardohéu, [fiul] lui Iaír, [fiul] lui Şiméi, [fiul] lui Chiş, din tribul lui Beniamín. (1b) Era un iudeu care locuia în cetatea Súsa, om de seamă, care slujea la curtea regelui. (1c) Era dintre captivii pe care îi deportase Nabucodonosór, regele Babilónului, din Ierusalím odată cu Iehonía, regele din Iúda.(1d) Iar visul era acesta: se făcea că erau strigăte, zgomot, tunete şi cutremur, tulburare pe pământ. (1e) Şi, iată, doi balauri mari s-au ridicat să vină să lupte unul cu celălalt scoţând un strigăt puternic! (1f) La strigătul lor, toate popoarele s-au ridicat să lupte împotriva poporului celor drepţi. (1g) Iată, zi de întuneric şi de benză, oprimare şi strâmtorare, chin şi tulburare mare erau pe pământ! (1h) S-a tulburat tot poporul cel drept şi s-a temut de toate aceste rele. S-a ridicat ca să lupte strigând către Domnul.(1i) La strigătul lor, s-a făcut ca dintr-un izvor mic un fluviu mare. Şi era multă apă. (1k) [S-a făcut lumină] şi s-a ridicat soarele, iar cei umili i-au devorat pe cei puternici.(1l) Trezindu-ze, Mardohéu, care avusese acest vis şi văzuse ceea ce Dumnezeu voia să facă, păstra în inimă şi voia să îl înţeleagă în orice fel până la venirea nopţii.(1m) Mardohéu a stat liniştit la curte împreună cu Gabatá şi Tára, cei doi eunuci ai regelui care păzeau curtea. (1n) El a auzit planurile şi le-a cercetat cu grijă; a aflat că se pregăteau să pună mâinile pe Artaxérxes, regele, şi i-a făcut cunoscut regelui despre aceste lucruri. (1o) Regele i-a cercetat pe amândoi şi, după ce au mărturisit, au fost duşi [să fie pedepsiţi]. (1p) Regele a scris aceste lucruri spre amintire; a scris şi Mardohéu despre aceste evenimente. (1r) Regele i-a poruncit lui Mardohéu să-i slujească la curte şi i-a dat daruri pentru aceste lucruri. (1s) Dar Amán Bugáios, [fiul] lui Amadátes, era puternic înaintea regelui. El căuta să le facă rău lui Mardohéu şi poporului său pentru cei doi eunuci ai regelui. (Cartea Estérei 1, 1)

  • În fortăreaţa Súsa era un iudeu numit Mardohéu, fiul lui Iaír, fiul lui Şiméi, fiul lui Chiş, om din Beniamín. (Cartea Estérei 3, 5)

  • El o creştea pe Hadása, adică Estéra, fiica unchiului său; căci ea nu avea nici tată, nici mamă. Fata era frumoasă la statură şi plăcută la vedere, iar după moartea tatălui şi a mamei sale, Mardohéu o luase ca pe o fiică. (Cartea Estérei 3, 7)

  • Estéra nu şi-a făcut cunoscut nici poporul, nici originea ei, căci Mardohéu îi poruncise să nu facă cunoscute [aceste lucruri]. (Cartea Estérei 3, 10)

  • În fiecare zi, Mardohéu se plimba înaintea curţii casei femeilor ca să afle cum îi merge Estérei şi ce se întâmpla cu ea. (Cartea Estérei 3, 11)

  • Când a venit rândul Estérei, fiica lui Abiháil, unchiul lui Mardohéu, care o luase ca fiică, să intre la rege, nu a cerut nimic decât ceea ce i-a spus Hegái, eunucul regelui şi păzitorul femeilor. Şi Estéra a aflat har în ochii tuturor celor care o vedeau. (Cartea Estérei 3, 15)

  • Când au fost adunate fecioarele, Mardohéu stătea la poarta regelui. (Cartea Estérei 3, 19)

  • Estéra nu-şi făcuse cunoscute originea şi poporul, aşa cum îi poruncise Mardohéu. Ea împlinea cuvântul lui Mardohéu ca atunci când era sub tutela lui. (Cartea Estérei 3, 20)

  • În acele zile, pe când Mardohéu stătea la poarta regelui, Bigtán şi Téreş, doi dintre eunucii regelui, păzitori ai pragului, s-au aprins de mânie şi căutau să-şi întindă mâna împotriva regelui Artaxérxes. (Cartea Estérei 3, 21)

  • Mardohéu a aflat de lucrul acesta şi i-a făcut cunoscut reginei Estéra, care i-a spus regelui în numele lui Mardohéu. (Cartea Estérei 3, 22)


“Quanto mais se caminha na vida espiritual, mais se sente a paz que se apossa de nós.” São Padre Pio de Pietrelcina