Talált 55 Eredmények: Mardohéu
Apoi, Mardohéu s-a întors la poarta regelui, iar Amán s-a grăbit acasă jelind şi cu capul acoperit. (Cartea Estérei 7, 12)
Amán i-a povestit soţiei sale, Zeréş, şi tuturor celor care îl iubeau tot ce i se întâmplase. Înţelepţii lui şi soţia sa, Zeréş, i-au zis: „Dacă Mardohéu, înaintea căruia ai început să cazi, este din tribul iudeilor, nu vei putea [să faci nimic], ci vei cădea tu înaintea lui”. (Cartea Estérei 7, 13)
Harbóna, unul dintre eunucii care stau înaintea regelui, a zis: „Iată, spânzurătoarea de cincizeci de cóţi pe care a făcut-o Amán pentru Mardohéu, cel care a vorbit bine despre rege, stă înălţată la casa lui Amán!”. Atunci regele a zis: „Spânzuraţi-l de ea!”. (Cartea Estérei 8, 9)
Ei l-au spânzurat pe Amán de spânzurătoarea pe care o pregătise pentru Mardohéu. Şi mânia regelui s-a potolit. (Cartea Estérei 8, 10)
În acea zi, regele Artaxérxes i-a dat reginei Estéra casa lui Amán, persecutorul iudeilor. Mardohéu a venit înaintea regelui, căci Estéra i-a făcut cunoscut regelui ceea ce făcuse pentru ea. (Cartea Estérei 9, 1)
Regele şi-a scos inelul pe care îl luase de la Amán şi i l-a dat lui Mardohéu. Şi i-a pus pe Estéra şi pe Mardohéu peste casa lui Amán. (Cartea Estérei 9, 2)
Regele Artaxérxes le-a zis reginei Estéra şi lui Mardohéu, iudeul: „Iată, i-am dat Estérei casa lui Amán! Pe el l-au spânzurat de spânzurătoare, pentru că îşi întinsese mâna împotriva iudeilor. (Cartea Estérei 9, 7)
Au fost chemaţi scribii regelui în acel timp, în luna a treia, adică luna Siván, în ziua a treisprezecea, şi ei au scris conform cu tot ceea ce a poruncit Mardohéu iudeilor, satrapilor, guvernatorilor şi căpeteniilor provinciilor, din India până în Etiópia – o sută douăzeci şi şapte de provincii – fiecărei provincii după scrierea ei şi fiecărui popor după limba lui şi evreilor după scrierea şi după limba lor. (Cartea Estérei 9, 9)
[toate acestea] într-o singură zi, în toate provinciile regelui Artaxérxes, în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică luna Adár. (12a) Aceasta este copia scrisorii care a fost scrisă: (12b) „Artaxérxes, regele cel mare, celor din India până în Etiópia, celor o sută douăzeci şi şapte de provincii, guvernatorilor şi celor ce ne sunt fideli, sănătate! (12c) Mulţi care au primit adesea cinstiri din îmbelşugata bunătate a binefăcătorilor au râvnit la mai mult şi caută numai să le facă rău supuşilor; nefiind capabili să poarte ceea ce trebuia să-i mulţumească, au plănuit să se ridice împotriva binefăcătorilor lor. 12d Nu se mulţumesc să dispreţuiască recunoştinţa oamenilor, ci au devenit aroganţi din cauza laudelor unor oameni străini; se gândesc că vor scăpa de dreptatea Dumnezeului care vede totul şi urăşte răul. 12e Adesea, şi mulţi dintre cei care au fost constituiţi la putere, pentru că au încredinţat prietenilor de încredere administrarea lucrurilor şi s-au lăsat influenţaţi, au avut de suportat sânge nevinovat şi au căzut în nedreptăţi iremediabile. 12f Ei înşală prin discursuri maliţioase, amăgind curata bună-credinţă a stăpânilor. 12g Putem să vedem nu atât din povestirile mai vechi care ne-au fost transmise, cât observând ceea ce se petrece lângă voi, adică nedreptăţile cumplite [făcute] în mod mişel de către cei care deţin putere fără să o merite. 12h Se cuvine să [privim] dincolo de toate acestea ca să oferim un imperiu liniştit şi cu pace tuturor oamenilor, 12i făcând schimbări şi judecând mereu cauzele care ni se prezintă cu privire nepărtinitoare. (12k) Astfel era şi Amán, [fiul] lui Amedáta, un macedonean, în realitate străin de sângele perşilor şi deosebindu-se mult de blândeţea noastră, bine primit de către noi. 12l A aflat de generozitatea pe care o avem faţă de toate popoarele, în aşa măsură încât a fost proclamat tatăl nostru înaintea căruia se plecau toţi şi a ajuns al doilea în faţa tronului regesc. 12m Nu a putut să-şi stăpânească trufia, a încercat să ne priveze de putere şi de viaţă. 12n A cerut prin multe metode şi înşelătorii nimicirea salvatorului şi a binefăcătorului nostru în toate, Mardohéu, şi a Estérei, ireproşabila noastră parteneră, precum şi a întregului ei popor. 12o Prin aceste mijloace, el căuta ca, după ce vom fi rămaşi singuri, să schimbe domnia perşilor cu cea a macedonenilor. (12p) Noi însă am aflat că iudeii, sortiţi distrugerii de către cel mai nelegiuit [dintre oameni], nu sunt răufăcători, ci trăiesc după legile cele mai drepte. 12q Ei sunt fiii Dumnezeului celui Viu, ai Celui Preaînalt şi Mare, care ne îndrumă domnia, nouă ca şi înaintaşilor noştri, înspre cea mai bună orânduire. 12r Să faceţi bine şi nu faceţi uz de scrisorile trimise de Amán, [fiul] lui Amedáta, pentru că cel care le-a [scris] a fost spânzurat cu întreaga lui familie la porţile Susei! Dumnezeul atotstăpânitor i-a dat îndată pedeapsa meritată pentru toate. 12s Am expus copia acestei scrisori în orice loc ca să-i lăsaţi cu toată libertatea pe iudei să se folosească de legile lor şi să-i sprijiniţi să se poată apăra în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, Adár, în aceeaşi zi, împotriva celor care i-ar ataca în momentul strâmtorării. 12t Căci în locul distrugerii, Dumnezeul cel Atotputernic a dat poporului ales bucurie. 12u Şi voi, între sărbătorile voastre de seamă, să ţineţi cu toată solemnitatea o zi deosebită, pentru ca, şi acum, şi mai târziu, să fie mântuire pentru noi şi pentru toţi cei care doresc binele perşilor, iar pentru cei care conspiră împotriva noastră, să fie o amintire a distrugerii! (12v) Oricare cetate sau provincie în întregime care nu va face conform cu acestea va fi distrusă cu mânie, prin suliţă şi foc: va deveni nu doar de neumblat pentru oameni, ci şi ostilă pentru animalele sălbatice şi pentru păsări pentru totdeauna”. (Cartea Estérei 9, 12)
Mardohéu a ieşit dinaintea regelui cu o haină regală violetă şi albă, cu o cunună mare de aur şi cu o mantie de in şi de purpură, iar cetatea Súsa striga şi se bucura. (Cartea Estérei 9, 15)
Toate căpeteniile provinciilor, satrapii, guvernatorii şi cei care făceau lucrarea regelui i-au sprijinit pe iudei, pentru că groaza de Mardohéu căzuse asupra lor. (Cartea Estérei 10, 3)
Căci Mardohéu devenise mare în casa regelui şi faima lui se răspîndea în toate provinciile, astfel că Mardohéu devenea din ce în ce mai mare. (Cartea Estérei 10, 4)