1. Când Solomón şi-a terminat rugăciunea, a coborât foc din cer şi a consumat arderea de tot şi jertfele. Şi gloria Domnului a umplut templul.

2. Preoţii nu puteau să intre în templul Domnului, căci gloria Domnului umplea templul Domnului.

3. Toţi fiii lui Israél au văzut că focul cobora şi că gloria lui Dumnezeu era peste templu; şi-au plecat faţa la pământ, pe paviment, s-au închinat şi l-au lăudat pe Domnul, zicând: „Căci [Domnul] este bun, căci veşnică este îndurarea lui!”.

4. Regele şi tot poporul au adus jertfe înaintea Domnului.

5. Regele Solomón a adus jertfe douăzeci şi două de mii de boi, o sută douăzeci şi două de mii de oi. Regele şi tot poporul au dedicat templul lui Dumnezeu.

6. Preoţii stăteau la slujirea lor; levíţii erau cu instrumentele cântării Domnului pe care le-a făcut regele Davíd ca să-l laude pe Domnul – căci în veac este îndurarea lui! Când Davíd îl lăuda cu mâinile sale, preoţii cu trâmbiţele erau în faţa lor, iar tot Israélul stătea în picioare.

7. Solomón a consacrat mijlocul curţii, care este înaintea casei Domnului, şi acolo a adus arderile de tot şi grăsimile jertfelor de împăcare; căci altarul de bronz pe care îl făcuse Solomón nu era suficient pentru arderile de tot, pentru ofrande şi pentru grăsimi.

8. Solomón a celebrat sărbătoarea în vremea aceea timp de şapte zile; tot Israélul era cu el: de la intrarea în Hamát până la râul Egiptului.

9. În ziua a opta, au ţinut o adunare, căci dedicarea altarului a ţinut şapte zile, iar sărbătoarea [tot] şapte zile.

10. În ziua a douăzeci şi treia a lunii a şaptea, [Solomón] a trimis poporul la corturile lor. Erau bucuroşi şi cu inima veselă pentru binele pe care Domnul l-a făcut lui Davíd, lui Solomón şi lui Israél, poporul său.

11. Solomón a terminat casa Domnului şi casa regelui. A avut succes în tot ce a avut la inimă să facă în casa Domnului şi în casa lui.

12. Domnul i s-a arătat lui Solomón noaptea şi i-a zis: „Am ascultat rugăciunea ta şi am ales locul acesta drept casă pentru jertfe.

13. Când voi închide cerul şi nu va fi ploaie, când voi porunci lăcustelor să devoreze ţara, când voi trimite ciumă în poporul meu,

14. dacă se va umili poporul meu peste care este invocat numele meu şi se va ruga, va căuta faţa mea şi se va întoarce de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul şi îi voi vindeca ţara.

15. Ochii mei vor fi deschişi şi urechile mele atente la rugăciunea [făcută] în locul acesta.

16. Am ales şi am consacrat locul acesta pentru ca să fie numele meu în el pentru totdeauna. Ochii mei şi inima mea vor fi acolo în toate zilele.

17. Iar tu, dacă vei umbla înaintea mea aşa cum a umblat Davíd, tatăl tău, împlinind tot ce ţi-am poruncit, dacă vei păzi hotărârile şi judecăţile mele,

18. voi întări scaunul domniei tale după cum i-am făgăduit lui Davíd, tatăl tău, zicând: «Nu va lipsi om care să stăpânească peste Israél!».

19. Dar dacă veţi da înapoi şi veţi părăsi hotărârile şi poruncile pe care le-am pus înaintea voastră, dacă veţi merge şi veţi sluji altor dumnezei şi vă veţi închina înaintea lor,

20. veţi fi dezrădăcinaţi din ţara mea pe care v-am dat-o şi din casa aceasta pe care am consacrat-o pentru numele meu, vă voi izgoni din faţa mea şi veţi ajunge de batjocură şi de dispreţ printre toate popoarele.

21. Cât despre casa aceasta, cât este ea de înaltă, oricine va trece pe lângă ea va rămâne încremenit şi va zice: «De ce a făcut Domnul aşa acestei ţări şi acestei case?».

22. Se va răspunde: «Pentru că l-au părăsit pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor, care i-a scos din ţara Egiptului, şi s-au alipit de alţi dumnezei, s-au închinat înaintea lor şi le-au slujit. De aceea a venit peste ei răul acesta»”.





“A oração é a efusão de nosso coração no de Deus.” São Padre Pio de Pietrelcina