Cartea Genezei, 37

1. Iacób a locuit în ţara în care trăise ca străin tatăl său, în ţara Canaán.

2. Acestea sunt generațiile lui Iacób. Iosíf, când avea şaptesprezece ani, era păstor împreună cu fraţii lui la turmă; fiind el tânăr, era cu fiii Bílhăi şi cu fiii Zílpei, soţiile tatălui său. Iosíf venea la tatăl lor cu ceea ce se vorbea rău despre părinții lor.

3. Israél îl iubea pe Iosíf mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi pentru că era fiul bătrâneţilor sale şi-i făcuse o tunică cu mâneci lungi.

4. Fraţii lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe toţi fraţii şi îl urau. Nu puteau să-i vorbească în pace.

5. Iosíf a avut un vis şi l-a făcut cunoscut fraţilor săi, care l-au urât şi mai mult.

6. El le-a zis: „Ascultaţi visul acesta pe care l-am visat!

7. Iată, noi eram la legatul snopilor în mijlocul câmpului; şi, iată, snopul meu s-a ridicat şi a stat drept; şi, iată, snopii voştri l-au înconjurat şi s-au prosternat înaintea snopului meu!”.

8. Fraţii lui i-au zis: „Oare vei fi rege peste noi? Oare vei domni peste noi?”. Şi l-au urât şi mai mult din cauza viselor lui şi a cuvintelor lui.

9. A visat un alt vis şi l-a povestit fraţilor săi. El a zis: „Iată, am mai visat un vis şi, iată, soarele, luna şi unsprezece stele se prosternau înaintea mea!”.

10. L-a povestit tatălui său şi fraţilor săi şi tatăl său l-a mustrat şi i-a zis: „Ce este cu visul acesta pe care l-ai visat? Oare vom merge eu, mama ta şi fraţii tăi să ne prosternăm în faţa ta până la pământ?”.

11. Fraţii săi îl invidiau, dar tatăl său păstra acest cuvânt.

12. Fraţii lui au mers la Síhem ca să pască turma tatălui lor.

13. Israél i-a zis lui Iosíf: „Oare fraţii tăi nu pasc [oile] la Síhem? Vino, te voi trimite la ei!”. El a răspuns: „Iată-mă!”.

14. I-a zis [Israél]: „Du-te, aşadar, şi vezi dacă fraţii tăi sunt în pace şi dacă turma este bine şi adu-mi veşti!”. L-a trimis din valea Hebrón şi [Iosíf] a ajuns la Síhem.

15. Un om l-a găsit în timp ce el rătăcea pe câmp. Omul l-a întrebat: „Ce cauţi?”.

16. El a spus: „Îi caut pe fraţii mei. Fă-mi cunoscut, te rog, unde pasc ei oile!”.

17. Omul acela a zis: „Au plecat de aici; căci i-am auzit, spunând: «Să mergem la Dotán!»”. Iosíf a mers după fraţii săi şi i-a găsit la Dotán.

18. Ei l-au văzut de departe şi, înainte ca el să se apropie de ei, s-au sfătuit să-l omoare.

19. Ei au zis unul către altul: „Iată, vine visătorul acesta!.

20. Acum, haideţi să-l ucidem, să-l aruncăm într-o fântână şi să zicem că l-a mâncat un animal rău! Să vedem ce va fi cu visele lui!”.

21. Rubén a auzit şi a voit să-l scape din mâna lor. El a spus: „Să nu-l lovim [luându-i] viaţa!”.

22. Rubén le-a zis: „Să nu vărsaţi sânge! Aruncaţi-l în fântâna aceasta care este în pustiu, dar nu întindeți mâna asupra lui!”. [Aceasta o zicea] ca să-l scoată din mâna lor şi să-l trimită înapoi la tatăl lui.

23. Când Iosíf a sosit la fraţii săi, ei l-au dezbrăcat pe Iosíf de tunica sa, de tunica aceea cu mâneci lungi care era pe el,

24. l-au luat şi l-au aruncat în fântână; fântâna era goală, nu avea apă.

25. După aceea s-au aşezat să mănânce pâine. Ridicându-şi ochii, au văzut o caravană de ismaelíţi venind dinspre Galaád; cămilele lor cărau răşină, balsam şi mir; ei mergeau coborând spre Egipt.

26. Atunci Iúda a zis către fraţii săi: „Ce folos dacă îl vom ucide pe fratele nostru şi vom acoperi sângele lui?

27. Haideţi mai degrabă să-l vindem ismaelíţilor şi să nu fie mâna noastră asupra lui, pentru că este fratele nostru şi carne din carnea noastră!”. Şi fraţii lui l-au ascultat.

28. Au trecut nişte negustori madianíţi. Fraţii l-au tras pe Iosíf şi l-au scos din fântână şi l-au vândut pe Iosíf ismaelíţilor cu douăzeci de arginţi. Iar ei l-au dus pe Iosíf în Egipt.

29. Rubén s-a întors la fântână şi, iată, Iosíf nu era în fântână. El şi-a sfâşiat hainele.

30. S-a întors la fraţii săi şi a zis: „Băiatul nu mai este! Şi eu unde să mă duc acum?”.

31. Ei au luat atunci tunica lui Iosíf, au înjunghiat un ied şi au înmuiat tunica în sânge.

32. Au trimis tunica cu mâneci lungi, au dus-o la tatăl lor şi i-au spus: „Am găsit asta. Cercetează dacă este tunica fiului tău sau nu!”.

33. El a recunoscut-o şi a zis: „Tunica fiului meu. Un animal rău l-a mâncat! Sfâşiat, sfâşiat a fost Iosíf!”.

34. Iacób şi-a sfâşiat hainele, şi-a pus un sac pe coapse şi l-a jelit pe fiul său multe zile.

35. S-au ridicat toţi fiii săi şi toate fiicele sale ca să-l mângâie; dar el refuza să fie mângâiat de ei, ci zicea: „Voi coborî în locuinţa morţilor jelindu-l pe fiul meu”. Şi tatăl său îl plângea.

36. Madianíţii l-au vândut în Egipt lui Putifár, un demnitar al lui Faraón, şi anume comandantul gărzii.