Cartea întâi a lui Samuél, 25

1. Samuél a murit. Tot Israélul s-a adunat, l-a plâns şi l-au îngropat lângă casa lui, la Ráma. Davíd s-a ridicat şi a coborât în pustiul Parán.

2. Era un om în Maón a cărui proprietate era în Carmél. Era foarte bogat: avea trei mii de oi şi o mie de capre. El îşi tundea turma în Carmél.

3. Numele acestui om era Nabál, iar numele soţiei lui era Abigáil; era o femeie înţeleaptă şi frumoasă la chip, dar bărbatul [ei] era aspru şi rău în faptele lui. Era un fiu al lui Cáleb.

4. Davíd a auzit în pustiu că Nabál îşi tunde turma.

5. Davíd a trimis zece tineri şi le-a zis: „Urcaţi la Carmél şi mergeţi la Nabál! Întrebaţi-l de sănătate în numele meu

6. şi spuneţi-i aşa: «Să trăieşti! Pacea să fie cu tine, cu casa ta şi cu toţi ai tăi!

7. Am auzit că tunzi [turma]. Păstorii tăi au fost cu noi; nu i-am umilit şi nu li s-a luat nimic tot timpul cât au fost la Carmél.

8. Întreabă-i pe slujitorii tăi şi-ţi vor spune! Să afle tinerii har în ochii tăi, căci am venit într-o zi bună! Dă, te rog, ceea ce ai la îndemână slujitorilor tăi şi fiului tău Davíd!»”.

9. Slujitorii lui Davíd au mers, i-au spus lui Nabál toate acele cuvinte şi au aşteptat.

10. Nabál le-a răspuns slujitorilor lui Davíd: „Cine este Davíd şi cine este fiul lui Iése? Astăzi s-au înmulţit sclavii care fug de la stăpânii lor.

11. Să iau eu pâinea, apa şi carnea pe care le-am pregătit pentru cei care tund şi să le dau unor oameni pe care nu-i cunosc şi nu ştiu de unde vin?”.

12. Oamenii lui Davíd şi-au reluat drumul, s-au întors, au venit şi i-au spus [lui Davíd] toate aceste cuvinte.

13. Davíd le-a zis oamenilor săi: „Fiecare să-şi ia sabia!”. Şi fiecare şi-a luat sabia. De asemenea, şi Davíd şi-a luat sabia. L-au urmat cam patru sute de oameni, iar două sute au rămas la bagaje.

14. Unul dintre slujitori i-a zis lui Abigáil, soţia lui Nabál: „Iată, Davíd a trimis din pustiu mesageri ca să-l salute pe stăpânul nostru, iar el s-a purtat rău cu ei.

15. Oamenii [aceştia] au fost foarte buni cu noi; nu ne-au umilit şi nu ni s-a luat nimic tot timpul cât am fost cu ei în câmp.

16. Ne-au fost zid noaptea şi ziua tot timpul cât am fost cu ei, noi care suntem păstori la turmă.

17. Acum, gândeşte-te şi vezi ce poţi face, pentru că e decis răul împotriva stăpânului nostru şi împotriva casei lui! El este un om de nimic şi nimeni nu-i poate vorbi”.

18. Abigáil s-a grăbit să ia două sute de pâini, două burdufuri cu vin, cinci oi pregătite, cinci măsuri de grâu prăjit, o sută de turte cu stafide şi două sute de legături de smochine şi le-a pus pe măgari.

19. Le-a zis slujitorilor săi: „Treceţi înaintea mea, iar eu voi veni după voi!”. Dar lui Nabál, soţul ei, nu i-a zis [nimic].

20. Pe când ea era călare pe măgar şi cobora muntele printr-un loc stufos, iată, Davíd şi oamenii lui veneau înaintea ei şi ea s-a întâlnit cu ei.

21. Davíd zisese: „Degeaba am păzit tot ceea ce are omul acesta în pustiu şi nu i s-a luat nimic din ce are; el îmi întoarce răul în locul binelui.

22. Aşa să facă Dumnezeu slujitorului său Davíd – ba mai rău – dacă eu voi lăsa pe cineva de parte bărbătească până dimineaţă din tot ceea ce are el”.

23. Abigáil l-a văzut pe Davíd, a coborât repede de pe măgar, a căzut cu faţa la pământ înaintea lui Davíd şi s-a închinat.

24. S-a aruncat la picioarele lui şi a zis: „Vina este a mea, domnul meu! Permite-i slujitoarei tale să-ţi vorbească şi ascultă cuvintele slujitoarei tale!

25. Să nu-l ia în seamă domnul meu pe omul acela de nimic, pe Nabál, căci cum este numele lui, aşa este şi el: numele lui este „Nabál” şi nebunie este în el. Iar eu, slujitoarea ta, nu i-am văzut pe slujitorii domnului meu pe care i-ai trimis.

26. Acum, domnul meu, viu este Domnul şi viu este sufletul tău, că te-a împiedicat Domnul să vii [să verşi] sânge şi să te răzbuni cu mâna ta! Duşmanii tăi şi cei care caută răul domnului meu să fie ca Nabál!

27. [Primeşte] darul acesta pe care-l aduce slujitoarea ta domnului meu ca să fie dat slujitorilor care merg pe urmele domnului meu!

28. Iartă, te rog, vina slujitoarei tale, căci Domnul va face domnului meu o casă trainică, pentru că domnul meu poartă războaiele Domnului şi nu s-a găsit răutate în tine niciodată!

29. Dacă se va ridica cineva care să te urmărească şi să-ţi caute viaţa, sufletul domnului meu va fi în cartea celor vii la Domnul Dumnezeul tău, iar sufletul duşmanilor tăi va fi aruncat ca dintr-o praştie.

30. Când Domnul va face domnului meu tot binele despre care a vorbit şi te va stabili conducător peste Israél,

31. să nu fie aceasta pentru tine motiv de remuşcare şi de mustrare a inimii, pentru că ai vărsat sânge fără motiv şi că domnul meu s-a răzbunat singur! Când Domnul va face bine domnului meu, să-ţi aduci aminte de slujitoarea ta!”.

32. Davíd i-a zis lui Abigáil: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israél, care te-a trimis astăzi înaintea mea!

33. Binecuvântată să fie judecata ta şi binecuvântată să fii tu, care m-ai oprit astăzi să vărs sânge şi să mă răzbun singur!

34. Dar viu este Domnul Dumnezeul lui Israél, care m-a oprit să-ţi fac rău, căci, dacă nu te-ai fi grăbit să vii înaintea mea, nu i-ar fi rămas lui Nabál până la lumina zilei [nimeni] de parte bărbătească”.

35. Davíd a luat din mâna ei ceea ce-i adusese şi i-a zis: „Mergi în pace acasă! Vezi, ţi-am ascultat glasul şi te-am primit bine!”.

36. Abigáil a ajuns la Nabál. Şi, iată, el avea un ospăţ în casa lui ca ospăţul unui rege. Inima lui era veselă, pentru că băuse foarte mult. Ea nu i-a spus nimic până dimineaţă.

37. Dar dimineaţa, după ce-i trecuse beţia lui Nabál, soţia lui i-a povestit aceste lucruri. Inima lui i-a stat în piept şi el a devenit ca piatra.

38. Cam după zece zile, Domnul l-a lovit pe Nabál şi a murit.

39. Davíd a auzit că Nabál a murit şi a zis: „Binecuvântat să fie Domnul, pentru că mi-a apărat cauza în dezonoarea pe care mi-a făcut-o Nabál şi care l-a oprit pe slujitorul său de la rău! Domnul a întors răutatea lui Nabál împotriva capului său”. Davíd a trimis să i se spună lui Abigáil că vrea să o ia de soţie.

40. Slujitorii lui Davíd au ajuns la Abigáil, la Carmél, şi i-au zis: „Davíd ne-a trimis la tine pentru că vrea să te ia de soţie”.

41. Ea s-a ridicat şi s-a închinat cu faţa la pământ şi a zis: „Iată, slujitoarea ta este ca sclava care spală picioarele slujitorilor domnului meu!”.

42. Abigáil s-a grăbit să se ridice şi a încălecat pe măgar. Cinci dintre slujitoarele ei o urmau. Au mers după mesagerii lui Davíd şi a devenit soţia lui.

43. Davíd a luat-o şi pe Ahinóam din Izreél şi amândouă au fost soţiile lui.

44. Saul a dat-o pe Micál, fiica sa, soţia lui Davíd, lui Paltí, fiul lui Láiş, care era din Galím.