Cartea lui Tobía, 3
1. Având inima mâhnită şi suspinând, am plâns şi am început să mă rog cu suspine:
2. „Drept eşti tu, Doamne, şi toate faptele tale sunt drepte. Toate căile tale sunt îndurare şi adevăr. Tu judeci veacurile.
3. Acum, Doamne, aminteşte-ţi de mine! Priveşte şi nu mă pedepsi pentru păcatele şi neştiinţa mea şi ale părinţilor mei cu care am păcătuit înaintea ta!
4. Nu am ascultat de poruncile tale, iar tu ne-ai dat prăzii, captivităţii şi morţii şi am devenit de exemplu, de batjocură şi de ruşine pentru toate popoarele între care ne-ai împrăştiat.
5. Acum, multele tale judecăţi sunt adevărate căci faci cu mine după păcatele mele, pentru că nu am împlinit poruncile tale şi nu am umblat în adevăr în faţa ta.
6. Fă cu mine după cum îţi place! Porunceşte să fie luat duhul meu din mine, ca să fiu dezlegat de pe faţa pământului şi să devin pământ! Căci mai de folos îmi este să mor decât să trăiesc, pentru că am auzit reproşuri mincinoase şi am multă durere în mine. Porunceşte, Doamne, să fiu dezlegat de strâmtorarea aceasta! Dezleagă-mă înspre locul de veci şi nu-ţi întoarce faţa de la mine, Doamne! Căci îmi este mai de folos să mor decât să privesc strâmtorare multă în viaţa mea şi să mai aud reproşuri!”.
7. În aceeaşi zi, i s-a întâmplat Sárei, fiica lui Raguél din Ecbatána Médiei, să audă reproşuri de la una dintre slujitoarele tatălui său.
8. Căci fusese dată [ca soţie] la şapte bărbaţi, iar Asmodéu, demonul cel rău, îi ucisese pe aceştia înainte de a fi ei împreună cu ea, aşa cum se cuvine soţiilor. Slujitoarea i-a zis: „Tu i-ai ucis pe bărbaţi. Iată, ai fost dată la şapte bărbaţi şi nu ai rămas cu numele de la niciunul!
9. De ce ne loveşti pe noi pentru bărbaţii tăi, fiindcă au murit? Du-te după ei şi să nu vedem nici fiu, nici fiică de la tine în veci!”.
10. În aceeaşi zi, a fost mâhnită în suflet şi a plâns. Mergând în camera de sus a tatălui, a vrut să se spânzure. Dar, înainte, s-a gândit şi a zis: „Să nu i se aducă reproşuri tatălui meu şi să i se spună: «Ai avut o singură fiică iubită şi aceasta s-a spânzurat din cauza relelor!». Voi duce bătrâneţea tatălui meu cu durere în locuința morţilor! Este mai bine pentru mine să nu mă spânzur şi să mă rog Domnului să mor şi să nu mai aud reproşuri în viaţa mea!”.
11. În acel moment, întinzându-şi mâinile spre fereastră, s-a rugat şi a spus: „Binecuvântat eşti tu, Dumnezeule al îndurărilor, şi binecuvântat este numele tău în veci! Să te binecuvânteze toate lucrările tale în veci!
12. Acum, către tine îmi îndrept faţa şi ochii mei.
13. Spune ca să fiu dezlegată de pe pământ şi să nu mai aud reproşuri!
14. Tu ştii, stăpâne, că sunt pură de orice impuritate cu vreun bărbat.
15. Nu mi-am pătat numele şi nici numele tatălui meu în ţara captivităţii mele. Sunt singură la tatăl meu şi nu are un alt copil care să-l moştenească. Nu are niciun frate apropiat şi nici rudă, ca să mă păstrez de soţie pentru el. Mi-au pierit deja şapte [soţi]: pentru ce să mai trăiesc? Dar dacă ţie nu-ţi place să mă dai morţii, Doamne, ascultă acum reproşul [adus] mie!”.
16. În acelaşi timp a fost ascultată rugăciunea amândurora înaintea gloriei lui Dumnezeu.
17. A fost trimis Rafaél ca să-i vindece pe cei doi. Pe Tobít să-l scape de albeaţa de pe ochi ca să vadă cu ochii săi lumina lui Dumnezeu, iar pe Sára, [fiica] lui Raguél, să i-o dea de soţie lui Tobía, fiul lui Tobít, şi să-l îndepărteze de la ea pe Asmodéu, demonul cel rău. Căci îi era menit lui Tobía să o aibă ca moştenire dintre toţi cei care voiau să o ia. În aceeaşi clipă, Tobít s-a întors din curte spre casa lui, iar Sára, [fiica] lui Raguél, a coborât din camera de sus.