1. Psalm. Al lui Davíd. Când era în pustiul lui Iúda.

2. Dumnezeule, tu eşti Dumnezeul meu, pe tine te caut dis-de-dimineaţă. Sufletul meu e însetat de tine, pe tine te doreşte trupul meu, ca un pământ pustiu, uscat şi fără apă.

3. Astfel m-am uitat după tine în sanctuarul tău, ca să contemplu puterea şi gloria ta.

4. Îndurarea este mai bună decât viaţa, de aceea, buzele mele te laudă.

5. Aşa te voi binecuvânta toată viaţa mea şi voi ridica mâinile mele invocând numele tău.

6. Ca şi cum m-aş sătura cu măduvă şi grăsime, aşa se desfată buzele mele când gura mea te laudă,

7. când îmi amintesc de tine în aşternutul meu şi meditez la tine în ceasurile de veghe, noaptea.

8. Pentru că ai fost ajutorul meu, la umbra aripilor tale tresalt de bucurie.

9. Sufletul meu se alipeşte de tine şi dreapta ta mă susţine.

10. Dar cei ce caută să-mi ia sufletul să ajungă în adâncurile pământului,

11. să fie trecuţi prin sabie, partea şacalilor să fie!

12. Iar regele se va bucura în Dumnezeu; vor fi lăudaţi toţi cei care jură pe el, căci va fi închisă gura celor care spun minciuni.





“Não se fixe voluntariamente naquilo que o inimigo da alma lhe apresenta.” São Padre Pio de Pietrelcina