1. Dumnezeule, care faci dreptate, Doamne Dumnezeule, care faci dreptate, arată-te!

2. Ridică-te tu, care judeci pământul, dă-le celor trufaşi răsplata [cuvenită]!

3. Până când, Doamne, nelegiuiţii, până când nelegiuiţii vor triumfa?

4. Ei bârfesc şi vorbesc cu îngâmfare, toţi făcătorii de rele se laudă,

5. calcă în picioare poporul tău, Doamne, şi umilesc moştenirea ta.

6. Îi ucid pe văduvă şi pe cel străin şi dau la moarte pe cel orfan.

7. Şi spun: „Domnul nu vede, Dumnezeul lui Iacób nu înţelege!”.

8. Înţelegeţi voi, voi cei lipsiţi de minte din popor! Când veţi deveni înţelepţi, nesimţiţilor?

9. Cel care a plantat urechea oare nu aude? Cel care a modelat ochiul oare nu vede?

10. Cel care învaţă neamurile oare nu pedepseşte, el, care i-a dat omului [cunoaşterea]?

11. Domnul cunoaşte gândurile oamenilor: [ştie] că sunt zadarnice.

12. Fericit este omul pe care îl educi tu, Doamne, pe care îl înveţi legea ta,

13. pentru ca să-l păstrezi netulburat în zilele rele, până se va săpa groapa păcătosului!

14. Pentru că Domnul nu-l abandonează pe poporul său şi nu părăseşte moştenirea sa.

15. Se va face judecată după dreptate şi după ea [vor tinde] toţi cei drepţi cu inima.

16. Cine se va ridica pentru mine împotriva celor răi? Cine îmi va sta alături împotriva celor ce fac nedreptate?

17. Dacă Domnul nu ar fi fost ajutorul meu, sufletul meu ar fi ajuns curând în locuinţa tăcerii.

18. Când spun: „Mi se clatină piciorul!”, îndurarea ta, Doamne, mă susţine.

19. Când multe nelinişiti [frământă] inima mea, mângâierile tale îmi revigorează sufletul.

20. Oare îţi vei face aliat un tron al nelegiuirii care înfăptuieşte silnicie împotriva hotărârii?

21. Se năpustesc asupra vieţii celui drept şi învinovăţesc sânge nevinovat.

22. Dar Domnul este loc întărit pentru mine şi Dumnezeul meu, stânca mea de refugiu,

23. şi va întoarce asupra lor nelegiuirea lor şi din cauza răutăţii lor îi va nimici, îi va nimici Domnul Dumnezeul nostru.





“Você deve ter sempre prudência e amor. A prudência tem olhos; o amor tem pernas. O amor, como tem pernas, gostaria de correr a Deus. Mas seu impulso de deslanchar na direção dEle é cego e, algumas vezes, pode tropeçar se não for guiado pela prudência, que tem olhos.” São Padre Pio de Pietrelcina