Evanghelia după sf. Ioan, 10

1. Adevăr, adevăr vă spun: Cine nu intră în staulul oilor pe poartă, ci sare prin altă parte, acela este un hoţ şi un tâlhar;

2. dar cel care intră pe poartă este păstorul oilor.

3. Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă glasul lui; el îşi cheamă oile pe nume şi le conduce afară.

4. Când le-a scos pe toate ale sale, merge înaintea lor, iar oile îl urmează, pentru că îi cunosc vocea.

5. Pe un străin nu l-ar urma, ci ar fugi de el, pentru că nu cunosc vocea străinilor”.

6. Isus spusese această asemănare pentru ei, dar ei nu au înţeles ceea ce le vorbea.

7. Atunci, Isus a zis din nou: „Adevăr, adevăr vă spun: eu sunt poarta oilor.

8. Toţi cei care au venit înainte de mine sunt hoţi şi tâlhari, dar oile nu i-au ascultat.

9. Eu sunt poarta. Dacă cineva intră prin mine, va fi mântuit. Va intra şi va ieşi şi va găsi păşune.

10. Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să ucidă. Eu am venit ca să aibă viaţă şi să [o] aibă din belşug.

11. Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi.

12. Cel plătit şi care nu este păstor, căruia nu-i aparţin oile, vede lupul venind, lasă oile şi fuge, iar lupul le răpeşte şi le împrăştie;

13. pentru că este plătit şi nu-i pasă de oi.

14. Eu sunt păstorul cel bun. Eu le cunosc pe ale mele şi ale mele mă cunosc pe mine

15. aşa cum mă cunoaşte Tatăl şi eu îl cunosc pe Tatăl; iar eu însumi îmi pun viaţa pentru oi.

16. Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc; iar ele vor asculta glasul meu şi va fi o singură turmă şi un singur păstor.

17. De aceea mă iubeşte Tatăl, pentru că îmi dau viaţa pentru ca s-o iau din nou.

18. Nimeni n-o ia de la mine, ci eu o dau de la mine însumi. Am putere să o dau şi am putere să o iau din nou. Această poruncă am primit-o de la Tatăl meu”.

19. S-a făcut iarăşi dezbinare între iudei din cauza acestor cuvinte.

20. Mulţi dintre ei spuneau: „Are un diavol şi delirează. De ce-l ascultaţi?”.

21. Alţii spuneau: „Aceste cuvinte nu sunt ale unui posedat de diavol. Oare poate un diavol să deschidă ochii unui orb?”.

22. Atunci avea loc Sărbătoarea Înnoirii în Ierusalím. Era iarnă.

23. Isus umbla prin templu, în Porticul lui Solomón.

24. Iudeii l-au înconjurat şi i-au zis: „Până când ne chinuieşti sufletul? Dacă tu eşti Cristos, spune-ne deschis!”.

25. Isus le-a răspuns: „V-am spus, şi nu credeţi. Faptele pe care le fac în numele Tatălui meu, acestea dau mărturie despre mine,

26. însă voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi dintre oile mele.

27. Oile mele ascultă glasul meu; eu le cunosc, iar ele mă urmează.

28. Eu le dau viaţa veşnică şi nu vor pieri niciodată. Şi nimeni nu le va răpi din mâna mea.

29. Tatăl meu, care mi le-a dat, este mai mare decât toţi şi nimeni nu le poate răpi din mâna Tatălui meu.

30. Eu şi Tatăl una suntem”.

31. Iudeii au luat iarăşi pietre ca să-l bată cu ele.

32. Isus le-a zis: „V-am arătat multe lucruri bune de la Tatăl; pentru care faptă dintre ele vreţi să mă bateţi cu pietre?”.

33. Iudeii i-au răspuns: „Nu pentru vreo faptă bună aruncăm cu pietre în tine, ci pentru blasfemie şi pentru că tu, om fiind, te faci Dumnezeu”.

34. Isus le-a zis: „Oare nu este scris în Legea voastră: «Eu am zis: sunteţi dumnezei»?

35. Dacă i-a numit «dumnezei» pe cei către care a fost cuvântul lui Dumnezeu – şi Scriptura nu poate fi desfiinţată –

36. aceluia pe care Tatăl l-a sfinţit şi l-a trimis în lume voi îi spuneţi: «Spui blasfemii» pentru că am zis: «Sunt Fiul lui Dumnezeu»?

37. Dacă nu fac lucrările Tatălui meu, să nu credeţi în mine;

38. dar dacă le fac, chiar dacă nu credeţi în mine, credeţi în fapte, ca să ştiţi şi să recunoaşteţi că Tatăl este în mine şi eu în Tatăl!”.

39. Ei căutau din nou să-l prindă, dar el a scăpat din mâna lor.

40. El a plecat iarăşi dincolo de Iordán, în locul unde botezase mai înainte Ioan, şi a rămas acolo.

41. Mulţi veneau la el şi spuneau: „Ioan n-a făcut niciun semn, însă tot ce a spus Ioan despre acesta era adevărat”.

42. Şi mulţi au crezut în el acolo.