Scrisoarea a doua a sf. apostol Paul către Corinténi, 5

1. Ştim că dacă locuinţa pământească, cortul nostru, se desface, avem o locuinţă de la Dumnezeu, o locuinţă nefăcută de mână, veşnică, în ceruri.

2. De aceea suspinăm în această locuinţă, dorind să ne îmbrăcăm cu cea din cer

3. numai dacă vom fi găsiţi îmbrăcaţi, şi nu goi.

4. De fapt, fiind în cortul acesta, suspinăm apăsaţi de greutate, pentru faptul că nu am vrea să ne dezbrăcăm, ci să ne îmbrăcăm pentru ca ceea ce este muritor să fie absorbit de viaţă.

5. Cel care ne-a făcut pentru aceasta este Dumnezeu care ne-a dat arvuna Duhului.

6. Aşadar, noi suntem întotdeauna plini de încredere, deşi ştim că atât timp cât locuim în trup, suntem departe de Domnul,

7. căci umblăm prin credinţă, nu prin vedere.

8. Deci suntem plini de încredere şi ne place mai mult să părăsim trupul şi să ne întoarcem acasă la Dumnezeu.

9. De aceea, fie că rămânem [în trup], fie că plecăm, ne străduim să-i fim plăcuţi lui.

10. Căci noi toţi trebuie să ne arătăm înaintea tribunalului lui Cristos pentru ca fiecare să primească, pentru ceea ce a făcut cât timp a fost în trup, fie bine, fie rău.

11. Aşadar, cunoscând frica de Domnul, [încercăm] să-i convingem pe oameni. Noi suntem binecunoscuţi înaintea lui Dumnezeu şi sper că suntem binecunoscuţi şi în conştiinţele voastre.

12. Nu începem iarăşi să ne prezentăm în faţa voastră, ci vă dăm o ocazie ca să vă mândriţi cu noi, ca să aveţi [ce spune] împotriva acelora care se mândresc cu înfăţişarea, şi nu cu inima.

13. Dacă ne-am ieşit din fire, a fost pentru Dumnezeu, iar dacă suntem cu mintea întreagă, este pentru voi.

14. Căci iubirea lui Cristos ne constrânge pe noi care judecăm că unul singur a murit pentru toţi, ca atare toţi au murit.

15. El a murit pentru toţi, pentru ca cei care trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru acela care a murit şi a înviat pentru ei.

16. Astfel, de acum înainte, noi nu mai cunoaştem pe nimeni după trup şi, dacă l-am cunoscut pe Cristos după trup, acum nu-l mai cunoaştem [astfel].

17. Deci, dacă cineva este în Cristos, este o creatură nouă: cele vechi au trecut, iată, au devenit noi.

18. Iar toate vin de la Dumnezeu care ne-a împăcat cu sine prin Cristos şi ne-a dăruit slujirea reconcilierii,

19. aşa cum Dumnezeu era în Cristos împăcând lumea cu sine, neţinând cont de greşelile lor şi punând în noi cuvântul reconcilierii.

20. Aşadar, noi suntem împuterniciţi ai lui Cristos ca şi ai lui Dumnezeu care vă îndeamnă prin noi. Vă rugăm pentru Cristos: lăsațivă împăcaţi cu Dumnezeu!

21. Pe cel care nu a cunoscut păcatul el l-a făcut păcat de dragul nostru pentru ca noi să devenim justificarea lui Dumnezeu în el.