Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi, 3

1. Aşadar, care este privilegiul iudeului sau care este utilitatea circumcíziei?

2. Este mare în toate privinţele. Mai întâi pentru că lor le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu.

3. Şi ce dacă unii au fost infideli? Oare infidelitatea unora anulează fidelitatea lui Dumnezeu?

4. Nicidecum! Dumnezeu este vrednic de crezare, pe când orice om este mincinos, după cum este scris: „Ca să fii găsit drept în cuvintele tale şi să ieşi învingător atunci când eşti judecat”.

5. Dar dacă nedreptatea noastră arată dreptatea lui Dumnezeu, ce să zicem? Oare este nedrept Dumnezeu când îşi arată mânia? Vorbesc ca om.

6. Nicidecum! Atunci, cum va judeca Dumnezeu lumea?

7. Dar dacă prin minciuna mea [se arată] cu prisosinţă adevărul lui Dumnezeu spre gloria lui, atunci de ce mai sunt judecat ca păcătos?

8. Atunci să facem oare cele rele ca să rezulte cele bune, aşa cum ne bârfesc unii şi ne acuză că noi am fi spus? Condamnarea lor este dreaptă.

9. Şi atunci? Avem noi vreun privilegiu? Nicidecum! Căci după cum am arătat mai înainte, şi iudeii, şi grecii sunt sub păcat,

10. după cum este scris: „Nu este drept nici măcar unul.

11. Nu este nimeni înţelept, nu este nimeni care să-l caute pe Dumnezeu.

12. Toţi au rătăcit, împreună s-au pervertit. Nu este nimeni care să facă binele, nu este nici măcar unul.

13. Gâtlejul lor este un mormânt deschis, cu limbile lor înşală, venin de viperă [iese] de pe buzele lor.

14. Gura lor e plină de blestem şi amărăciune.

15. Sunt sprinteni de picioare la vărsare de sânge.

16. Ruină şi nenorocire e pe drumurile lor

17. şi calea păcii nu o cunosc.

18. Înaintea ochilor lor nu există frică de Dumnezeu”.

19. Dar noi ştim că ceea ce spune Legea o spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie închisă şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu,

20. aşa încât, prin faptele Legii, nu va fi justificat niciun om înaintea lui, căci prin Lege [vine] numai cunoaşterea păcatului.

21. Acum însă, dreptatea lui Dumnezeu s-a revelat în afara Legii, fiind mărturisită de Lege şi de Profeţi,

22. acea dreptate a lui Dumnezeu care [vine] prin credinţa în Isus Cristos pentru toţi aceia care cred, căci nu este deosebire.

23. De fapt, toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de gloria lui Dumnezeu,

24. dar sunt justificaţi în mod gratuit prin harul lui, prin răscumpărarea în Cristos Isus.

25. Pe acesta Dumnezeu l-a pus ca jertfă de ispăşire pentru ca, prin credinţa în sângele său, să-şi arate dreptatea trecând cu vederea păcatele din trecut

26. în timpul îngăduinţei lui Dumnezeu, ca să arate dreptatea lui în timpul de acum, aşa încât să fie drept şi să-l justifice pe cel care crede în Isus.

27. Unde este, aşadar, [motivul] de laudă? Este exclus! Prin care Lege? A faptelor? Nicidecum, ci prin Legea credinţei.

28. Căci noi credem că omul este justificat prin credinţă, fără faptele Legii.

29. Sau este Dumnezeu numai al iudeilor? Nu şi al păgânilor? Ba da, şi al păgânilor,

30. pentru că unul este Dumnezeul care justifică pe cel circumcis din credinţă şi pe cel necircumcis prin credinţă.

31. Desfiinţăm deci Legea prin credinţă? Nicidecum! Dimpotrivă, întărim Legea.