Fondare 41 Risultati per: apelor

  • Pământul era neorânduit şi pustiu, şi întuneric era deasupra abisului, şi duhul lui Dumnezeu plutea deasupra apelor. (Cartea Genezei 1, 2)

  • Dumnezeu a numit uscatul „pământ”, iar adunarea apelor a numit-o „mare”. Şi a văzut Dumnezeu că era bun. (Cartea Genezei 1, 10)

  • Nóe a intrat în arcă cu fiii săi, cu soţia sa şi cu soţiile fiilor săi, din faţa apelor potopului. (Cartea Genezei 7, 7)

  • Apele s-au ridicat şi au crescut foarte mult pe pământ şi arca umbla pe deasupra apelor. (Cartea Genezei 7, 18)

  • Porunceşte-le preoţilor care duc arca alianţei: «Când veţi ajunge la marginea apelor Iordánului, să rămâneţi la Iordán!»”. (Cartea lui Iósue 3, 8)

  • Din vârful muntelui, hotarul se întorcea spre izvorul apelor Neftóah, ieşea spre cetăţile muntelui Efrón şi se întorcea spre Baalá, adică Chiriát-Iearím. (Cartea lui Iósue 15, 9)

  • Partea de sud era de la capătul [cetăţii] Chiriát-Iearím. Hotarul mergea spre vest, spre izvorul apelor Neftóah. (Cartea lui Iósue 18, 15)

  • Ióab a trimis mesageri la Davíd să-i spună: „Am luptat împotriva [cetăţii] Rabá şi am capturat şi cetatea apelor. (Cartea a doua a lui Samuél 12, 27)

  • Apoi a ieşit la izvorul apelor, a aruncat sare în el şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Am vindecat apele acestea; nu va mai fi în ele nici moarte, nici sterilitate»”. (Cartea a doua a Regilor 2, 21)

  • Tot Ezechía a astupat gura de sus a apelor Ghihón şi le-a îndreptat în jos, spre partea de vest a cetăţii lui Davíd. Ezechía a avut succes în toate lucrările lui. (Cartea a doua a Cronicilor 32, 30)

  • Cei dăruiţi [templului], care locuiau în Ófel, [au reparat] în dreptul Porţii Apelor, spre răsărit şi până la turnul care iese [în afară]. (Cartea lui Nehemía 3, 26)

  • Tot poporul s-a adunat ca un singur om în piaţa care era înaintea Porţii Apelor şi i-au zis lui Ésdra, secretarul, să aducă el Cartea Legii lui Moise pe care Domnul a poruncit-o Israélului. (Cartea lui Nehemía 8, 1)


“Os talentos de que fala o Evangelho são os cinco sentidos, a inteligência e a vontade. Quem tem mais talentos, tem maior dever de usá-los para o bem dos outros.” São Padre Pio de Pietrelcina