Cartea Înţelepciunii, 12

1. Căci Duhul tău incoruptibil este în toţi.

2. De aceea, îi mustri câte puţin pe cei care cad şi îi dojeneşti amintindu-le prin ce au păcătuit, pentru ca, abandonând răutatea, să creadă în tine, Doamne.

3. Pe locuitorii din vechime ai ţării tale sfinte,

4. îi urai pentru că făceau lucrări detestabile: vrăjitorii şi rituri sacrilege,

5. ucideri nemiloase de copii, ospăţ cu măruntaie, carne de om şi sânge, în mijlocul ospeţelor celor iniţiaţi,

6. părinţi ucigaşi de suflete fără apărare; tu ai voit să-i pierzi prin mâinile părinţilor noştri,

7. pentru ca acest pământ, cel mai vrednic de cinste la tine dintre toate, să primească colonia sfântă a fiilor lui Dumnezeu.

8. Dar şi pe aceştia, întrucât erau oameni, i-ai cruţat şi ai trimis viespi ca premergători ai armatei tale, ca să-i distrugă puţin câte puţin.

9. Nu că nu ai fi putut să-i dai în bătălie pe cei nelegiuiţi în mâna celor drepţi sau să-i nimiceşti prin fiare crude sau printr-un cuvânt sever,

10. dar i-ai judecat puţin câte puţin, dându-le loc de convertire, știind că generaţia lor era rea, că răutatea lor era înnăscută şi că gândirea lor nu s-ar fi schimbat în veci.

11. Erau o seminţie blestemată de la început. Dar nu de frica faţă de cineva i-ai lăsat nepedepsiţi pentru cele ce păcătuiau.

12. Cine ar [putea] să spună: „Ce ai făcut?” sau cine ar putea să stea împotriva judecăţii tale? Sau cine te va acuza că distrugi neamurile pe care le-ai făcut? Sau cine va veni să stea înaintea ta ca răzbunător al oamenilor nedrepţi?

13. Căci nu este alt Dumnezeu în afară de tine, care te îngrijeşti de toţi ca să arăţi că nu ai judecat în mod nedrept.

14. Nu este nici rege, nici dominator care să poată să-ţi reziste pentru cei pe care i-ai pedepsit.

15. Fiind drept, guvernezi toate în mod drept. Condamnarea celui care nu merită să fie pedepsit o consideri străină de puterea ta.

16. Puterea ta este începutul dreptăţii şi, fiind stăpânitor peste toate, te face să fii indulgent cu toţi.

17. Îţi arăţi puterea faţă de cel care nu crede în desăvârşirea puterii şi-i dojeneşti pe cei care cunosc cutezanţa.

18. Tu eşti stăpânitorul puterii, ne judeci cu blândeţe şi ne guvernezi cu multă îngăduinţă, căci puterea este aproape de tine oricând ai vrea.

19. L-ai învăţat pe poporul tău, prin astfel de lucrări, că cel drept trebuie să fie iubitor de oameni şi-i faci pe fiii tăi să spere că le dai convertire de păcate.

20. Dacă pe duşmanii fiilor tăi, deşi meritau moartea, i-ai pedepsit cu o astfel de răbdare, dându-le timp să se elibereze şi mod prin care să se îndepărteze de răutate,

21. cu cât mai multă corectitudine i-ai judecat pe fiii tăi, pentru părinţii cărora ai dat jurăminte şi alianţele promisiunilor bune.

22. Deci dacă pentru a ne corecta pe noi îi loveşti de o mie de ori pe duşmanii noştri, este pentru ca, atunci când judecăm, să ne amintim de bunătatea ta şi, când suntem judecaţi, să aşteptăm îndurare.

23. De aceea, pe cei care au trăit nedrept în nebunia vieţii, i-ai chinuit prin propriile lor [fapte] abominábile.

24. Şi, înşelându-se şi mai mult pe căile înşelăciunii, au luat drept dumnezei cele necinstite, chiar şi printre fiinţele ruşinoase, fiind minţiţi, pe drept, ca nişte copii nepricepuţi.

25. De aceea, ca la nişte copii fără de minte, ai trimis judecata spre batjocură.

26. Dar cei care nu se vor lăsa dojeniţi prin mustrările blândeţii vor încerca judecata vrednică de Dumnezeu.

27. Dar ei, fiind indignaţi că au suferit din cauza la astfel de [lucruri], pe care ei îi considerau dumnezei, văzând că sunt pedepsiţi în ei, l-au văzut şi l-au recunoscut pe Dumnezeul adevărat, cel pe care odinioară îl renegau. De aceea a venit asupra lor pedeapsa extremă.