Cartea Înţelepciunii, 16

1. De aceea, au fost pedepsiţi pe drept prin aceleaşi [fiinţe], au fost chinuiţi printr-o mulţime de fiare.

2. În locul pedepsei, ai făcut bine poporului tău, în dorinţa [lor] arzătoare, ai pregătit o hrană cu gust surprinzător, prepeliţele.

3. Pentru ca aceia, tânjind după hrană, prin urâciunea celor trimise asupra lor, să-şi piardă şi dorinţa necesară, iar aceştia, devenind pentru puţin [timp] nevoiaşi, să aibă parte de un gust surprinzător.

4. Era necesar să vină asupra acelor dominatori o lipsă inevitabilă, dar numai acestora să li se arate cum sunt chinuiţi duşmanii lor.

5. Când a venit asupra lor furia teribilă a fiarelor şi erau distruşi de muşcătura şerpilor încolăciţi, mânia ta nu a rămas până la sfârşit.

6. Ei au fost tulburaţi pentru puţin [timp] spre avertizare, având un semn al salvării spre amintirea poruncii legii tale.

7. Căci cel care se întorcea se salva nu prin ceea ce vedea, ci prin tine, salvatorul a toate.

8. Prin aceasta, i-ai convins pe duşmanii noştri că tu eşti cel care mântuieşte de orice rău.

9. Ei au murit de muşcătura lăcustelor şi a muştelor şi nu s-a găsit leac pentru viaţa lor, căci erau vrednici să fie pedepsiţi de astfel de [animale].

10. Dar pe fiii tăi nu i-au învins dinţii şerpilor veninoşi, ci îndurarea ta a venit în favoarea lor şi i-a vindecat.

11. Spre amintirea cuvintelor tale erau pedepsiţi şi imediat salvaţi, ca să nu cadă într-o uitare profundă şi să devină excluşi de la binefacerile tale.

12. Căci nu au fost vindecaţi de vreo plantă, nici de vreun unguent, ci de cuvântul tău, Doamne, care vindecă toate.

13. Tu ai putere asupra vieţii şi a morţii, tu conduci la porţile locuinţei morţilor şi aduci înapoi.

14. Omul ucide în răutatea lui, dar nu [poate] să aducă înapoi duhul ieşit şi nici să elibereze viaţa luată.

15. Este imposibil ca [vreo fiinţă] să fugă de mâna ta.

16. Nelegiuiţii care nu vor să te cunoască au fost biciuiţi de puterea braţului tău, au fost persecutaţi de vânturi surprinzătoare, de grindină şi de furtuni neaşteptate şi au fost consumaţi de foc.

17. Paradoxal, în apa în care se sting toate, focul avea o putere mai mare, căci universul este apărătorul celor drepţi.

18. Uneori, flacăra devenea mai blândă, ca să nu consume animalele trimise asupra celor nelegiuiţi, ci ei, văzând, să recunoască [faptul] că ei sunt urmăriţi de judecata lui Dumnezeu.

19. Alteori, ardea în mijlocul apei peste puterea focului, ca să distrugă generaţia unui pământ nedrept.

20. Din contră, ai hrănit poporul tău cu pâinea îngerilor şi le-ai oferit pâine pregătită din cer, care poate [să dea] plăcere fără trudă şi să satisfacă orice gust.

21. Substanţa ta a făcut să se vadă dulceaţa ta copiilor tăi, dar, supunându-se dorinţei celui care o primea, se schimba în ceea ce voia.

22. Zăpada şi gheaţa suportau focul, şi nu se topeau, ca să se cunoască [faptul] că focul care ardea în grindină şi străfulgera în ploi consuma roadele duşmanilor.

23. Acesta, din contră, pentru a-i hrăni pe cei drepţi, uita de propria forţă.

24. Fiindcă creaţia, supunându-se ţie, care ai făcut-o, se întinde ca pedeapsă împotriva celor nedrepţi şi se domoleşte ca binefacere în favoarea celor care se încred în tine.

25. De aceea, şi atunci când se adaptează la toate, slujeşte darului tău atothrănitor, după voinţa celor care sunt în nevoie,

26. pentru ca fiii tăi, pe care-i iubeşti, Doamne, să înveţe că nu diferitele specii de roade îl hrănesc pe om, ci cuvântul tău îi păstrează pe cei care cred în tine.

27. Ceea ce nu era distrus de foc se topea la o simplă rază scurtă a soarelui care încălzeşte,

28. ca să fie cunoscut că trebuie să se ajungă înaintea soarelui pentru a-ţi [aduce] mulţumire şi să te întâlnească înainte de răsăritul luminii.

29. Căci speranţa celui nerecunoscător se topeşte precum chiciura de iarnă şi se scurge ca apa nefolositoare.