Cartea întâi a lui Samuél, 30

7. Davíd i-a zis lui Abiatár, preotul, fiul lui Ahimélec: „Adu-mi efodul!”. Iar Abiatár i-a adus efodul la Davíd.

Wersety związane z Cartea întâi a lui Samuél, 30:

1 Samuel 30 povestește episodul în care David și bărbații săi se întorc la Ziclague și descoperă că orașul a fost jefuit și femeile și copiii lor au fost luate ca captive de Amalequitas. David își conduce oamenii în căutarea amalequiților și, cu ajutorul lui Dumnezeu, îi învinge și își salvează familiile. Versurile selectate mai jos tratează subiecte precum pierderea și recuperarea bunurilor și familiei, importanța încrederii în Dumnezeu în vremuri dificile și generozitate și responsabilitate socială.

Geneza 14:16: „Și a readus toate mărfurile și, de asemenea, și -a readus fratele și bunurile sale, și femeile și oamenii”. Acest verset raportează salvarea lui Lot și bunurile sale după ce a fost capturat de regii care au avertizat în regiune. La fel cum David și -a salvat familia și bunurile, Abram a salvat și Lot și mărfurile sale. Amândoi au avut încredere în Dumnezeu și au avut succes în misiunea lor.

Psalmul 34:18: „În apropiere de Domnul celor care au o inimă frântă și îi salvează pe cei ai spiritului oprimat”. Acest verset vorbește despre apropierea lui Dumnezeu de cei care trec prin momente dificile. Când David și oamenii săi au ajuns în Ziclague și au descoperit că familiile lor au fost capturate, au fost devastate și inimile lor s -au rupt. Acest verset evidențiază importanța încrederii în Dumnezeu în perioadele de adversitate.

Proverbe 3:27: „Nu refuzați o favoare celor care au nevoie de ea, fiind în mâinile voastre capacitatea de a o îndeplini”. Acest verset vorbește despre importanța de a fi generos și de a -i ajuta pe cei care au nevoie. Când David și oamenii săi și -au salvat familiile, au găsit și un egiptean abandonat de amalequiți. L -au hrănit și au avut grijă de el înainte de a -l interoga și de a găsi locația Amalequitas. Acest verset evidențiază importanța generozității și a responsabilității sociale.

2 Corinteni 1:3-4: „Binecuvântat să fie Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Tatăl milostenilor și al lui Dumnezeu de toată mângâierea, care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru a putea să-i mângâiem și pe cei care se află în Orice supărare, cu consolarea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu. " Acest extras vorbește despre consolarea pe care Dumnezeu ne oferă în perioadele de necaz și despre modul în care îl putem folosi pentru a -i mângâia pe cei care întâmpină dificultăți. Când David și oamenii săi au găsit egipteanul abandonat de amalequiți, l -au hrănit și au avut grijă de el înainte de a -l interoga și de a descoperi locația Amalequitas. Acest verset evidențiază importanța de a fi mângâiat de Dumnezeu, astfel încât să îi putem mângâia pe ceilalți.

Matei 6:19-21: „Nu acumulați la voi comori pe pământ, unde urmează și rugina alergând și unde hoții fură și fură; dar adunați-vă comorilor pe cer, unde nici urmele, nici rugina s-a corupt și Unde hoții nu sapă sau nu fură; pentru unde este comoara ta, va fi și inima ta. " Aceste versete abordează importanța evaluării și investițiilor în lucruri eterne, mai degrabă decât a comorilor pământești, care sunt perisabile și pot fi pierdute. Textul ne amintește că locul în care ne depunem bogățiile dezvăluie adevărata poziție a inimii noastre.