Cartea Iudítei, 13

1. Când s-a făcut seară, slujitorii lui s-au grăbit să plece. Bagóas a închis cortul pe dinafară şi i-a îndepărtat pe cei care erau prezenţi din faţa stăpânului său, iar ei au plecat la paturile lor pentru că erau frânţi de oboseala ospăţului îndelungat.

2. Numai Iudíta a rămas în cort, iar Holoférn era căzut în patul lui, fiind vin vărsat de jur împrejurul lui.

3. Iudíta i-a spus slujitoarei sale să stea în afara camerei ei de culcare şi să aştepte ieşirea ei ca în fiecare zi. Îi spusese de fapt că va ieşi pentru rugăciunea ei. Şi lui Bagóas îi spusese aceleaşi cuvinte.

4. Toţi au plecat din faţă şi nimeni nu a mai rămas în camera de dormit, de la cel mai mic până la cel mai mare. Iudíta stătea lângă patul lui şi a spus în inima ei: „Doamne, Dumnezeul a toată puterea, priveşte în ceasul acesta la lucrarea mâinii mele spre înălţarea Ierusalímului!

5. Acum este momentul să ai grijă de moştenirea ta şi să împlineşti planul meu pentru ruinarea duşmanilor care s-au ridicat împotriva noastră!”.

6. Apoi, apropiindu-se de stâlpul patului care era la capul lui Holoférn, a luat de la el sabia lui,

7. s-a apropiat de pat, a apucat părul capului lui şi a zis: „Întăreşte-mă, Doamne Dumnezeul lui Israél, în ziua aceasta!”.

8. Apoi, i-a lovit gâtul de două ori cu [toată] puterea ei şi i-a desprins capul.

9. A rostogolit trupul lui din pat, a luat plasa [împotriva insectelor] de pe stâlp, a ieşit imediat şi i-a dat slujitoarei sale de încredere capul lui Holoférn.

10. Au pus [capul] în desaga ei pentru hrană, au ieşit amândouă, cum era obiceiul lor, pentru rugăciune, au străbătut tabăra, au ocolit acea vale, au urcat muntele Betúliei şi au ajuns aproape de porţile ei.

11. Iudíta a spus de departe celor care păzeau porţile: „Deschideţi, deschideţi poarta! Cu noi este Dumnezeu. Dumnezeul nostru să mai facă putere în Israél şi tărie împotriva duşmanilor noştri aşa cum a făcut astăzi!”.

12. Când i-au auzit bărbaţii cetăţii ei vocea, s-au grăbit să coboare la poarta cetăţii lor şi i-au chemat pe bătrânii cetăţii.

13. Toţi, de la mic la mare, au venit în fugă, căci pentru ei era ciudat ca ea să vină. I-au deschis poarta, le-au primit aprinzând foc ca să lumineze şi s-au adunat în jurul lor.

14. Apoi ea le-a zis: „Lăudaţi-l cu glas puternic pe Dumnezeu! Lăudaţi-l, lăudaţi-l pe Dumnezeul care nu şi-a îndepărtat îndurarea de la casa lui Israél, ci i-a distrus pe duşmanii noştri prin mâna mea în noaptea aceasta!”.

15. Scoţând din desagă capul, l-a arătat şi le-a spus: „Iată capul lui Holoférn, comandantul suprem al armatei asiriénilor! Iată şi plasa [împotriva insectelor] sub care zăcea în beţia lui! Domnul l-a lovit prin mâna unei femei.

16. Viu este Domnul, care m-a ocrotit pe calea mea pe care am mers, pentru că faţa mea l-a amăgit spre pieirea lui. El nu a făcut niciun păcat cu mine spre dezonoare şi ruşine!”.

17. Tot poporul era uluit şi, plecându-se, s-au prosternat înaintea lui Dumnezeu şi au zis: „Binecuvântat eşti tu, Dumnezeul nostru, care i-ai dispreţuit în ziua de astăzi pe duşmanii poporului tău!”.

18. Iar Ozía i-a zis: „Binecuvântată eşti tu, fiică, de Dumnezeul cel Preaînalt mai mult decât toate femeile de pe pământ şi binecuvântat este Domnul Dumnezeul nostru, care a creat cerurile şi pământul, care te-a călăuzit să retezi capul comandantului duşmanilor noştri!

19. Nu se va îndepărta speranţa ta din inima oamenilor care îşi vor aminti de puterea lui Dumnezeu până în veci.

20. Dumnezeu să-ţi dăruiască cele care sunt spre înălţare veşnică şi să te viziteze cu binefacerile sale, pentru că nu ţi-ai cruţat viaţa în timpul umilirii poporului nostru, ci te-ai împotrivit căderii noastre umblând pe [calea] cea dreaptă a Dumnezeului nostru!”. Şi tot poporul a zis: „Aşa să fie! Aşa să fie”.