Cartea Iudítei, 4

1. Fiii lui Israél care locuiau în Iudéea au auzit toate cele pe care le făcuse Holoférn, comandantul suprem al lui Nabucodonosór, regele asiriénilor, tuturor popoarelor şi modul cum le-a devastat toate templele şi le-a distrus.

2. S-au înspâimântat foarte mult de el şi au tremurat pentru Ierusalím şi pentru templul Domnului Dumnezeului lor.

3. Tocmai se întorseseră din captivitate şi tot poporul Iudéii abia se adunase la un loc, iar obiectele, altarul şi templul care a fost profanat fuseseră sfinţite.

4. Au trimis [mesageri] în tot ţinutul Samaríei, în Cóna, în Bet-Horón, în Belmáin şi Ierihón şi până la Hobá, Aisorá şi valea Salém.

5. Au ocupat toate vârfurile munţilor înalţi şi au întărit satele care erau acolo; au strâns provizii pentru pregătirea războiului, fiindcă lanurile lor fuseseră secerate de curând.

6. Ioachím, marele preot care era în zilele acelea în Ierusalím, le-a scris locuitorilor din Betúlia şi din Baitomestáim, care se află în părţile [câmpiei] Esdrelón, în faţa câmpiei de lângă Dotáim,

7. spunându-le să ocupe trecătorile munţilor, pentru că prin ele era intrarea în Iudéea şi era uşor să-i oprească pe cei care înaintau, trecerea fiind strâmtă, numai pentru doi oameni.

8. Fiii lui Israél au făcut după cum le-au poruncit Ioachím, marele preot, şi sfatul bătrânilor întregului popor al lui Israél, care stăteau în Ierusalím.

9. Fiecare om al lui Israél a strigat către Domnul cu mare insistenţă şi şi-au umilit sufletele cu mare zel.

10. Ei, soţiile lor şi copiii lor, animalele lor, străinii, muncitorii şi cei cumpăraţi cu argint şi-au încins coapsele cu sac.

11. Toţi bărbaţii lui Israél, femeile şi copiii care locuiau în Ierusalím au căzut cu faţa la pământ înaintea templului, şi-au presărat cenuşă pe cap şi s-au încins cu saci înaintea Domnului.

12. Au învăluit altarul cu sac şi au strigat către Dumnezeul lui Israél împreună, cu insistenţă, ca să nu dea copiii lor să fie nimiciţi, femeile lor să fie răpite, cetăţile moştenirii lor să fie distruse şi cele sfinte ale lor să fie profanate şi să devină bucuria răutăcioasă a popoarelor.

13. Domnul a ascultat glasul lor şi a privit la suferinţa lor. Poporul postea de multe zile în toată Iudéea şi la Ierusalím, înaintea templului Domnului celui Atotputernic.

14. Ioachím, marele preot, şi toţi preoţii care stăteau înaintea Domnului şi cei care slujeau Domnului, având coapsele încinse cu sac, aduceau arderea de tot continuă, rugăciunile şi darurile de bunăvoie ale poporului.

15. Aveau cenuşă pe turbanele lor şi strigau către Domnul din toată puterea, ca să-i viziteze spre binele întregii case a lui Israél.