Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul), 3
1. Fiilor, ascultaţi mustrarea tatălui [vostru] şi aşa să faceţi ca să fiţi mântuiţi!
2. Domnul l-a preamărit pe tatăl în copii şi a întărit judecata mamei în fii.
3. Cel care-l cinsteşte pe tatăl ispăşeşte păcate
4. şi ca unul care strânge comori este cel care o onorează pe mama sa.
5. Cel care-l cinsteşte pe tatăl va fi bucurat de către fii şi, în ziua rugăciunii sale, va fi ascultat.
6. Cel care-l onorează pe tatăl îşi va lungi zilele şi cel care-l ascultă pe Domnul o va linişti pe mama sa.
7. Cel care se teme de Domnul îl cinseşte pe tatăl şi ca pe nişte stăpâni îi slujeşte pe cei care i-au dat naştere.
8. În faptă şi cuvânt, cinsteşte-l pe tatăl tău, ca să vină asupra ta binecuvântarea de la el!
9. Căci binecuvântarea tatălui întăreşte casele fiilor, iar blestemul mamei [le] dezrădăcinează din temelii.
10. Nu te preamări în necinstirea tatălui tău, căci necinstirea tatălui nu este glorie pentru tine.
11. Căci gloria omului [vine] din cinstirea tatălui său şi ruşine pentru copii este mama în dezonorare.
12. Fiule, ajută-l pe tatăl tău la bătrâneţe şi nu-l întrista în viaţa lui!
13. Chiar dacă-şi pierde înţelegerea, fii indulgent şi nu-l necinsti când eşti în toată puterea ta!
14. Căci fapta bună faţă de tatăl nu va fi neglijată şi, în schimbul păcatelor, va fi clădită o casă nouă pentru tine.
15. În ziua strâmtorării tale, [Domnul] îşi va aduce aminte de tine; precum este căldura pentru brumă, tot aşa vor pieri păcatele tale.
16. Cel care-l părăseşte pe tatăl este ca unul care [spune] blasfemie şi cel care o mânie pe mama este blestemat de Domnul.
17. Fiule, împlineşte-ţi cu blândeţe lucrările tale şi vei fi iubit de omul plăcut [Domnului]!
18. Cu cât eşti mai mare, cu atât [mai mult] să te umileşti şi vei afla har înaintea Domnului!
19. Mulţi sunt cei semeţi şi preamăriţi, însă celor modeşti le revelează tainele sale.
20. Căci mare este puterea Domnului şi el este glorificat de către cei umili.
21. Nu căuta cele prea dificile pentru tine şi nu cerceta cele ce sunt peste puterile tale!
22. La cele poruncite ţie, la acelea să te gândeşti, nu ai nevoie de cele ascunse!
23. Nu te ocupa de cele ce sunt de prisos lucrărilor tale, căci ţi s-au arătat mai multe [decât poate pricepe] inteligenţa oamenilor.
24. Prezumţia i-a făcut să rătăcească pe mulţi şi presupunerea rea a făcut să le alunece mintea.
25. Neavând pupile, eşti lipsit de lumină şi neavând parte de cunoaştere, nu promite!
26. Inima încăpăţânată se va înrăutăţi la urmă şi cel care iubeşte primejdia va pieri în ea.
27. Inima încăpăţânată va fi îngreunată cu chinuri şi păcătosul va adăuga păcat peste păcat.
28. Nu este leac pentru pericolul trufiei, căci planta nelegiuirii s-a înrădăcinat în ea.
29. Inima celui priceput consideră parabola şi urechea celui ascultător este dorinţa celui înţelept.
30. Apa stinge focul care arde şi fapta bună ispăşeşte păcatele.
31. Cel care face caritatea se gândeşte la cele de după şi, în timpul căderii sale, va găsi susţinere.