Cartea lui Nehemía, 13

1. În ziua aceea, s-a citit din cartea lui Moise în auzul poporului şi s-a găsit scris în ea că cei din Amón şi din Moáb nu pot să intre niciodată în adunarea lui Dumnezeu,

2. pentru că nu i-au întâmpinat pe fiii lui Israél cu pâine şi apă şi pentru că l-au tocmit pe Balaám ca să-i blesteme; însă Dumnezeul nostru a întors blestemul în binecuvântare.

3. Când au auzit legea, i-au despărţit pe [străinii] amestecaţi din Israél.

4. Înainte de aceasta, preotul Eliaşíb, care era pus peste cămările casei Dumnezeului nostru, rudă cu Tobía,

5. pregătise pentru el o cămară mare unde înainte se puneau ofranda, tămâia, obiectele, zeciuiala din grâu, din must şi din untdelemn, după legea referitoare la levíţi, cântăreţi şi uşieri, şi darul ridicat pentru preoţi.

6. În tot acest [timp], eu nu eram la Ierusalím, căci în anul al treizeci şi doilea al lui Artaxérxes, regele din Babilón, intrasem la rege. După câteva zile am cerut de la rege

7. ca să vin la Ierusalím şi am înţeles răul pe care-l făcuse Eliaşíb făcându-i lui Tobía o cămară în curţile casei lui Dumnezeu.

8. M-am mâniat foarte mult şi am aruncat afară din cameră toate obiectele casei lui Tobía.

9. Apoi am zis să se purifice camerele şi am adus înapoi obiectele casei lui Dumnezeu, ofranda şi tămâia.

10. Am aflat că părţile levíţilor nu fuseseră date şi că fugise fiecare la ogorul său: levíţi, cântăreţi şi cei care făceau lucrarea.

11. I-am mustrat pe guvernatori şi le-am zis: „Pentru ce a fost părăsită casa lui Dumnezeu?”. Apoi i-am adunat [pe cei care fugiseră] şi i-am restabilit la locul lor.

12. Atunci, întregul Iúda a adus la vistierii zeciuiala din grâu, din must şi din untdelemn.

13. I-am pus supraveghetori peste vistierii pe Şelemía, preotul, pe Sadóc, scribul, pe Pedáia, dintre levíţi, şi, alături de ei, pe Hanán, fiul lui Zacúr, fiul lui Matanía, căci erau consideraţi fideli. Ei aveau [responsabilitatea] să împartă [cele cuvenite] fraţilor lor.

14. „Adu-ţi aminte de mine, Dumnezeule, pentru aceste lucruri şi nu şterge faptele mele bune pe care le-am făcut pentru casa Dumnezeului meu şi pentru cele de păzit ale ei!”.

15. În acele zile am văzut în Iúda [oameni] care călcau în teasc în [zi de] sabát, care aduceau snopi şi îi încărcau pe măgari, ba chiar şi vin, struguri şi smochine şi orice fel de poveri: le aduceau la Ierusalím în zi de sabát. Iar eu am mărturisit [împotriva lor] în ziua când vindeau mărfurile.

16. [Oameni] din Tir, care locuiau la [Ierusalím], aduceau peşte şi tot felul de mărfuri şi le vindeau în [zi de] sabát celor din Iúda şi din Ierusalím.

17. I-am mustrat pe nobilii din Iúda şi le-am zis: „Ce este acest lucru rău pe care îl faceţi profanând ziua de sabát?

18. Oare nu aşa au făcut părinţii voştri şi Domnul a făcut să vină asupra noastră şi asupra acestei cetăţi relele acestea? Voi aduceţi din nou mânia peste Israél profanând [ziua de] sabát”.

19. Şi când se întuneca la porţile Ierusalímului înainte de sabát, am zis să se închidă porţile şi să nu se deschidă până după sabát. Am pus dintre slujitorii mei la porţi ca să nu se aducă poveri în [zi de] sabát.

20. Vânzătorii şi negustorii au dormit în afara Ierusalímului o dată şi de două ori.

21. Am mărturisit împotriva lor şi le-am zis: „Pentru ce petreceţi noaptea înaintea zidului? Dacă se repetă, îmi voi întinde mâna împotriva voastră!”. Şi din momentul acela nu au mai venit în [zi de] sabát.

22. Am poruncit levíţilor care erau purificaţi şi care veneau să păzească porţile să sfinţească ziua de sabát. „Şi pentru aceasta adu-ţi aminte de mine, Dumnezeul meu, ai milă de mine după mulţimea îndurărilor tale!”.

23. Tot în acel timp am văzut iudei care locuiau cu femei din Aşdód, din Amón şi din Moáb.

24. Jumătate dintre fiii lor vorbeau limba celor din Aşdód; nu cunoşteau iudaica să o vorbească, ci [vorbeau] limba unui popor sau a altuia.

25. I-am mustrat şi i-am blestemat; i-am lovit pe unii dintre ei, le-am smuls părul oamenilor şi i-am pus să jure pe Dumnezeu: „Să nu le daţi pe fiicele voastre fiilor lor şi să nu le luaţi pe fiicele lor pentru fiii voştri sau pentru voi înşivă!

26. Oare nu datorită lor a păcătuit Solomón, regele lui Israél? Între multe popoare nu era un rege ca el: era iubit de Dumnezeul său şi îl pusese Dumnezeu rege peste tot Israélul. Pe el l-au făcut să păcătuiască femeile străine.

27. Iar despre voi să auzim că faceţi toate aceste rele mari, fiind infideli faţă de Dumnezeul nostru şi locuind cu femei străine?”.

28. Pe [unul] dintre fiii lui Ioiáda, fiul marelui preot Eliaşíb, care era ginerele lui Sanbalát din Horón, l-am izgonit de la mine.

29. „Adu-ţi aminte de ei, Dumnezeul meu, căci au pângărit preoţia şi alianţa preoţiei şi a levíţilor!”.

30. I-am purificat de orice străin şi am stabilit sarcini pentru preoţi şi pentru levíţi, fiecare la lucrarea lui,

31. pentru darul de lemne [de adus] la timpul hotărât şi pentru primiţii. „Adu-ţi aminte de mine, Dumnezeul meu, spre bine!”.