Cartea lui Nehemía, 6

1. Când au auzit Sanbalát, Tobía, Ghéşem din Arábia şi ceilalţi duşmani ai noştri că reconstruisem zidul şi că nu mai rămăsese nicio spărtură în el – deşi nu fixasem încă uşile la porţi –,

2. atunci Sanbalát şi Ghéşem au trimis să-mi spună: „Vino să ne întâlnim la Chefirím, în Valea Onó!”. Însă ei se gândeau să-mi facă rău.

3. Dar eu am trimis mesageri la ei să le zică: „Am o mare lucrare de făcut şi nu pot să cobor. De ce să înceteze lucrarea cât timp eu aş părăsi-o ca să cobor la voi?”.

4. Au trimis la mine în acest mod de patru ori, iar eu le-am răspuns în aceeași manieră.

5. Sanbalát l-a trimis la mine în acelaşi mod pe slujitorul său, care avea în mână o scrisoare deschisă.

6. În ea era scris: „Se aude printre popoare – şi Gaşmú o spune – că tu şi iudeii vă gândiţi să vă răzvrătiţi. De aceea construieşti tu zidul. Şi că, după aceste vorbe, tu vei deveni regele lor;

7. că ai pus chiar profeţi care să strige despre tine în Ierusalím: «Este un rege în Iúda». Regele va auzi aceste vorbe; acum, vino să ne sfătuim împreună!”.

8. Dar eu am trimis să i se spună: „Vorbele acestea nu sunt cum le spui tu, pentru că tu le născoceşti din inima ta!”.

9. Ei toţi voiau să ne intimideze, zicând: „Le vor slăbi mâinile de la lucrare şi ea nu se va termina”. Acum, [Doamne], întăreşte mâinile mele!

10. M-am dus la casa lui Şemáia, fiul lui Deláia, fiul lui Mehetabeél, care era împiedicat. El a zis: „Să ne întâlnim la casa lui Dumnezeu, în mijlocul templului! Să închidem uşile templului, căci ei vin să te ucidă ei vin noaptea să te ucidă!”.

11. Eu am răspuns: „Un om ca mine să fugă? Şi care om ca mine ar putea să intre în templu şi să trăiască? Nu voi intra”.

12. Am recunoscut că nu Dumnezeu îl trimitea, ci a rostit profeţia împotriva mea fiind tocmit de Tobía şi Sanbalát.

13. L-au tocmit ca să mă sperie să fac aşa, să păcătuiesc şi să aibă cu ce să-mi facă nume rău ca să mă acuze.

14. Adu-ţi aminte, Dumnezeule, de Tobía şi de Sanbalát, potrivit cu aceste fapte ale lor! Şi de Noadía, profetesa, şi de ceilalţi profeţi care voiau să mă sperie.

15. Zidul a fost terminat în ziua a douăzeci şi cincea a lunii Elúl, în cincizeci şi două de zile.

16. Când au auzit toţi duşmanii noştri, s-au temut toate popoarele care erau în jurul nostru şi au căzut foarte mult în ochii lor, căci de la Dumnezeul nostru a fost făcută lucrarea aceasta.

17. Chiar în acel timp, nobilii au înmulţit scrisorile pe care i le trimiteau lui Tobía şi acelea ale lui Tobía care ajungeau la ei.

18. Căci mulţi din Iúda erau legaţi prin jurământ de el, pentru că era ginerele lui Şecanía, fiul lui Aráh, iar Ionatán, fiul său, o luase pe fiica lui Meşulám, fiul lui Berechía.

19. Vorbeau de lucrurile lui bune înaintea mea şi cuvintele mele erau scoase către el. Iar Tobía trimitea scrisori ca să mă sperie.